Parcul Rozelor din Timișoara

 

Loc de relaxare şi încântare, Parcul Rozelor se află în zona centrală a oraşului, pe malul râului Bega, între Strada Alexandru Borza, Bulevardul Michelangelo şi baza sportivă cu terenurile de tenis.

Are o suprafaţă de 37490 metri pătrați şi cuprinde o mare diversitate de soiuri de trandafiri (aproximativ 400), dispuse pe categorii delimitate cu garduri vii, verzi pe toată durata anului. Alei pietonale străbat parcul, întrerupte de locuri de popas cu bănci. Rezultatul are un aspect diversificat: rozariul are un stil regulat, clasic, iar restul parcului este amenajat în stil peisager. Scopul inţial utilitar al rozariului a fost inlocuit de cel recreativ. Diversitatea de soiuri a fost sporită cu trandafiri multicolori din  grupele theahibrid, trandafiri altoiți în coroană, englezeşti, urcători. Zonele laterale sunt completate cu o vegetaţie tânără, până în douăzeci de ani,  în care predomină foioasele, dar unde nici răşinoasele nu lipsesc.

Reamenajarea care urmărește îmbunătăţirile şi reabilitările necesare unei mai bune funcţionări, se face păstrând stilul şi concepţia arhitectural peisagistică iniţială, iar mobilierul urban (pergolele, băncile şi elementele decorative tip statui, amfore, vaze) este reproiectat în conformitate cu stilul clasic al parcului. 

Scurt istoric
Renumiţii  arhitecţi peisagişti şi cultivatori de plante ornamentale, Wilhelm Mühle şi Wenceslas Franz Niemitz, cunoscuţi şi datorită exportului de trandafiri din Timişoara spre Viena şi Budapesta, spre sfârşitul secolului al XIX-lea, au întocmit planurile şi au amenajat Grădina Regală de Trandafiri de la Timişoara în aceeaşi zona în care se află şi azi parcul . 
Cu ocazia Expoziţiei Universale pentru Industrie și Agricultură din Timişoara, Grădina este inaugurată la 19 iulie 1891. Amenajată în stil englezesc şi franţuzesc, se întindea pe nouă hectare. Oaspete de seama, regele Franz Joseph I a vizitat Grădina Regală la 16 septembrie1891.
În perioada Primului Război Mondial, parcul a fost complet distrus. 
Actualul parc a fost amenajat în anul 1928 de Arpad Mühle, grădinar al Timişoarei, fiul lui Wilhelm Mühle, care a dus mai departe tradiţia de florari a familiei. Mühle se face remarcat înregistrând 13 noi soiuri de trandafiri pe plan internaţional, devenind cel mai cunoscut rozerist al ţării la acea vreme, împreună cu directorul horticol arhitectul Mihai Demetrovici şi alţi horticoli bănăţeni.
Parcul inaugurat în anul 1934 a primit denumirea de rozariu şi se întindea pe o suprafaţă de 25000 metri pătrați, fiind la acea dată cel mai mare rozariu din sud- estul Europei cu 1200 de tipuri şi specii de tradafiri, multe rarităţi sau noutăţi pe plan mondial. Doamnele din familiile cu situaţie bună din Timişoara au ajutat prin sponsorizări la achiziţionarea multor soiuri de trandafiri importaţi din străinătate.
În aceeași perioadă, în parc s-a construit şi teatrul de vară. În cel de-al Doilea Război Mondial parcul este distrus din nou. Reabiltarea făcută după război are în vedere revenirea la diverisitatea inţială, varietăţile dispărute fiind înlocuite cu exemplare din producţia proprie sau exemplare importate. În 1965, se fac noi plantaţii şi se realizează un catalog al trandafirilor din parc.
În perioada 2011-2012, Parcul Rozelor a fost modernizat, a fost diverisificat, iar numărul soiurilor de trandafiri a crescut, la fel ca în vremurile de început, la un număr de 1200. Pe scena teatrului de vară din parc se desfăşoară anual festivaluri renumite în aer liber, precum Festivalul Inimilor în luna iulie, sau Festivalul de Operă și Operetă în luna august, diverse spectacole şi proiecţii de filme . 
Parcul a purtat mai multe nume în decursul anilor: parcul Franz-Joseph, Rozariul Regina Maria, GrădinaTrandafirilor, Parcul Trandafirilor, Parcul de Cultură şi Odihnă, Parcul Ştefan Plăvăț şi în prezent Parcul Rozelor.
Parcul este deschis de marţi până duminică între orele 8:00-22:00, iar noaptea şi în ziua de luni este închis.

Mijloace de transport:
-expres: liniile 3, 7, 8 Staţia Universitatea de Vest
-troleibuz: liniile 19 Staţia Universitatea de Vest