Primul primar al Timișoarei moderne
Scriitor, istoric, judecător și primar al Timișoarei, Johann N. Preyer a jucat un rol important în istoria acesteia, ideile sale liberale ajutând la dezvoltarea orașului din punct de vedere economic, cultural și social.
Provenind dintr-o familie germană originară din Köln (Colonia), de pe Rin, Johann Nepomouk Preyer s-a născut în 28 octombrie 1805, la Lugoj, fiind primul din cei șapte copii ai familiei. Școala primară a urmat-o în orașul natal, la Mânăstirea Minoriților, a continuat cu Gimnaziul Piarist la Timișoara, cu Liceul Filosofic la Szeged și Facultatea de Drept la Bratislava. După obținerea diplomei de liberă practică în avocatură la Pesta, cariera lui cunoaște un mare avânt, fiind angajat în Cancelaria Comitatului (1826) și practicând avocatura în paralel. Apoi ajunge membru al Senatului și, între anii 1944-1958, primar al Timișoarei, care fusese ridicată la rangul de oraș liber crăiesc în 1781.
Ideile sale liberale au fost benefice orașului și au contribuit la dezvoltarea acestuia din punct de vedere cultural, economic și social. Johann Preyer și-a desfășurat activitatea în clădirea „Primăria veche”, cum este numită azi, din Piața Libertății, astfel, de numele lui leagându-se numeroase inițiative economice cu impact pentru Timișoara: înființarea Fabricii de tutun, în 1845, introducerea gazului lampant în iluminatul stradal, înființarea primei Case de Economii din Banat, a primei Asociații muzicale, precum și a Școlii de Muzică și a Academiei de Drept. Tot atunci a început construcția unor hoteluri elegante, s-a pus în funcțiune primul oficiu telegrafic, s-a construit calea ferată Timișoara – Szeged. În grelele momente ale Revoluției de la 1848 a fost în fruntea orașului când acesta a fost asediat, precum și în anii următori, când a fost nevoie de refacerea lui.
În 1858 își încheie activitatea de primar și se retrage pentru câțiva ani în Austria unde se ocupă de literatură. În 1861 revine în Timișoara și este numit prim judecător la Curtea de Justiție Imperială, precum și vicepreședinte de tribunal. Însă sistemul birocratic al vremii îl deziluzionează profund și se retrage în 1876 la Kirchenberg, în Austria, unde și moare la vârsta de 83 de ani.
Viața literară a lui Johann N. Preyer
Poet, dramaturg, ziarist, Johann N. Preyer a fost o personalitate complexă, munca sa materializandu-se în articole politice și sociale, diverse creații literare și istorice, una dintre cele mai importante fiind „Monografia oraşului liber crăiesc”. Rezultatul a 14 ani de muncă, această carte descrie cel mai bine viața din Timișoara mijlocului de secol XIX. Preyer spunea în carte că: „Timişoara, oarecum ultimul bastion al civilizaţiei de azi înspre Orient, la câteva ore de graniţa Imperiului Otoman, este ultima purtătoare de cultură, care emană din civilizaţia europeană”, unde „curăţenia contrastează plăcut cu starea altor oraşe de provincie, iar iluminarea excepţională, care în curând va funcţiona cu gaz, este recunoscută ca neîntrecută în Ungaria”.
Dintre creaţiile sale teatrale, amintim dramele Canova (1853) şi Sulioţii (1854), editate la editura Brockhaus din Leipzig, iar dintre paginile de istorie scrise, pe cele care vorbesc despre începuturile Timișoarei, care ar proveni dintr-o veche așezare dacă, Zambara. Aceasta s-ar fi aflat în provincia romană Dacia Ripensis, devenită Beguey în timpul stăpânirii otomane, susține Preyer în scrierile sale.
Viața culturală și spirituală a orașului era asigurată de două librării, de o mulțime de ziare, de biblioteca de împrumut, care a fost prima din Imperiu, de Arena din grădină, unde se jucau piese de teatru sau de sala de spectacole unde au susținut concerte Lowe, Liszt si Erl.
Timișoara modernă a început cu Johann Preyer ca primar, munca lui fiind continuată de urmașii săi la conducerea orașului.
