Gospel fără bariere

 

 

„Gospel fără bariere” este un proiect al Asociaţiei Culturale TGP, al cărei nume se referă la proiectele de gospel derulate de asociaţie - Timişoara Gospel Project - dar şi la deviza asociaţiei - Talent, Generozitate, Pasiune. Gospel fără bariere, după cum îi spune şi numele, îşi propune ca prin muzică să dărâme nişte bariere, atât exterioare, cât şi interioare, să schimbe mentalităţi, să atragă atenţia oamenilor asupra unor probleme sociale şi să promoveze respectul şi compasiunea între oamenii dintr-o comunitate, în orice condiţii s-ar afla.

 

Concertele sunt dedicate unor oameni care în mod obişnuit nu ar avea acces la un spectacol sau nu beneficiază de atenţia comunităţii, acei nevăzuţi şi neştiuţi, pe lângă care trecem de multe orifără să-i vedem sau întorcând capul, cum ar fi: persoane fără adăpost, copii orfani şi din instituţii, persoane cu handicap, bolnavi din spitale, persoane din închisoare.

Iniţiate în 2012, concertele sub titlul de „Gospel fără bariere” s-au derulat în medii mai neconvenţionale: Penitenciarul Timişoara, Azilul de noapte pentru persoane fără adăpost „Pater Jordan”, Satul de Copii Rudolf Walter, Spitalul Judeţean Timişoara, Centrul Medical “Cristian Şerban” din Buziaş.

 

Ediţia din 2015 a concertului „Gospel fără bariere” a fost diferită prin aceea că, pe lângă publicul ţintă format din persoane cu risc de excluziune socială, şi corul a avut membri din această categorie. Primul concert a avut loc la Timişoara în biserica „Preasfânta Inimă a lui Isus” şi a fost dedicat persoanelor fără adăpost de la Azilul Pater Jordan şi Adăpostul de Noapte al Fundaţiei Timişoara 89, care au fost prezente în public şi în cor ca invitaţi speciali ai serii. Al doilea concert, la Universitatea Drăgan din Lugoj, a întrunit un număr record de corişti la concertele Asociaţiei, peste 200, de toate vârstele - cel mai mic corist având 6 ani, iar cel mai vârstnic 90 de ani - de toate categoriile sociale, ocupaţiile, etniile şi religiile. Au fost prezenţi în cor şi elevi cu aşa-zise „probleme de comportament” de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă „Alexandru Roşca”, seniori de la Complexul de Servicii „Sfântul Nicolae”, precum şi un grup de tineri de la „Asociaţia Clementina” din Lugoj care oferă servicii sociale unor grupuri dezavantajate.  A fost, într-adevăr, „o întâlnire muzicală dincolo de limite”.

 

La încheierea ultimului concert, Dominic Samuel Fritz, dirijorul şi iniţiatorul concertelor Timişoara Gospel Project, a făcut o mărturisire emoţionantă: „Greu găsesc cuvinte pentru ce s-a întâmplat în acest weekend. Eu am avut destule experienţe faine, deosebite, inedite cu aventura TGP şi fiecare concert, începând cu primul, din anul 2005, a avut farmecul lui. Dar să stau în faţa unui cor de 250 de oameni, printre care se numără aproape 100 de copii cu „probleme de comportament”, nişte tineri care au crescut în instituţii, nişte bătrâni de la un centru pentru vârstnici şi să văd cum se iluminează feţele lor în acest moment în care pentru prima oară vocea lor nesemnificativă se uneşte cu 249 de alte voci şi să nască un sunet puternic... asta m-a umplut cu o bucurie profundă, de neuitat.

Şi vor rămâne cu mine feţele lor: băiatul mic care pe toată durata concertului, cu un zâmbet uriaş, mi-a făcut semnul ok cu degetul mare ridicat; bărbatul fără adăpost care mi-a făcut cadou un ghid turistic cu Timişoara, după concertul din Bălcescu; bătrânul de 92 de ani care mi-a spus că a cântat în multe coruri în viaţa lui, dar nu s-a simţit niciodată mai tânăr ca şi cu noi; fata din rândul cinci care a dansat aşa de entuziasmată încât corul înghesuit a făcut un pic loc în jurul ei.

Azi mi-am dat seama că „dirijor TGP” este cea mai faină meserie din lume.”