1) Cum poate fi continuat/dezvoltat un proiect ca Educație prin artă?
Acest proiect poate continua și se poate dezvolta de către participanți. Ideea de a le oferi acum posibilitatea să se joace în reguli și cu reguli, să fie conștienți de acestea și să le aplice pe viitor. Cred că proiectul poate fi dezvoltat, deoarece a început să fie o plăcere și o bucurie pentru participanți. Deja au un nume de trupă (Calamarí) și pot să dezvolte singuri alte și alte întâlniri faine. Acest lucru este minunat!
Bineînțeles că un proiect de asemenea complexitate necesită câțiva ani de supraveghere și de implicare și din partea noastră. Eu le-am spus că atunci când mai au nevoie de un sfat/ părere mă pot contacta.
Participanții au pornit pe un drum, au aflat în linii mari ce este scenografia de costum, scenografia de decor, ce înseamnă un text dramatic, ce este regia de teatru și actoria, dar mai ales ce este o scenă și cum ne raportăm la aceasta pentru a ne putea imagina lumi. Aceste lucruri țin foarte mult de implicarea lor și de necesitatea unui cadru legal prin care ei să poată continua ceea ce deja au început.
2) Face școala românească destul pentru tineri ca să îi educe și prin artă? Ce ar putea să facă mai mult? Cum?
R. Mi-ai adresat o întrebare tare complicată. Sistemul educațional de stat este rigid. Sunt câțiva profesori și directori de instituții de învățământ care sunt (mai) deschiși la oportunitățile pe care educația prin artă le oferă educației per ansamblu.
Nu o să caut acum statistici pentru că vreau să am o zi minunată, dar adevărul este că sunt foarte puțini elevi care au acces la educație prin artă. Să nu mai vorbim de spectacole de teatru sau orice din această sferă artistică. Sunt regiuni unde un tânăr adolescent nu a văzut niciodată un spectacol de teatru, poate nici măcar nu a auzit acest termen – teatru, educație prin artă, atelier de jocuri teatrale.
Ce ar putea să facă mai mult? Părinții, profesorii, administrația teritorială, dar mai ales directorii să fie dornici și să se implice în astfel de proiecte. Să caute și să invite oameni specializați care să țină măcar un atelier de jocuri teatrale pentru început, urmând ca pe viitor să fie dezvoltat un parteneriat/ o colaborare.
Consider că asemene proiecte sunt binevenite atât pentru elevi cât și pentru profesori și părinți. Mă întrebi cum? Simplu, prin implicarea și devotamentul profesorilor față de această formă de educație. Știu, nu este ușor să îi spui unui profesor care are 10-20 de ani de predat că aceste ateliere îi oferă elevului libertatea pentru o oră de se simți liber, de a se liniști, de a se simți bine și de a comunica fără bariere cu ceilalți, urmând ca mai apoi să îi predai lecția din programa școlară. E greu, dar tocmai asta ne face mai atenți și mult mai implicați în aceste demersuri de formare și de educare prin artă.
3) Cum era Florin Liță la cincisprezece ani? Ce ar fi vrut să știe încă de pe atunci?
R. Da, bună întrebare. O să-mi ia mult timp să răspund la asta pentru că trebuie să caut ceva... Eram elev la Craiova, la Colegiul Tehnic Energetic. Mergeam la teatru. Îmi petreceam foarte mult timp cu colegii de liceu și învățăm. Cu toate astea eram curios de ceea ce nu înțeleg, așa că mereu căutam răspunsuri.
Aș fi vrut, la fel ca acum să știu tot. Să cunosc mereu oameni noi, cu profesii diferite și cu experiențe de viață interesante. La fel ca atunci îmi place să comunic, să vorbesc despre orice fără să-mi pun și să pun bariere. Am rămas la fel de curios ca atunci.
4) Ce rămâne în urma proiectului Educație prin artă?
R. Pentru mine și pentru colegii mei rămâne o experiență minunată, o întâlnire cu elevi inteligenți, frumoși și foarte talentați. Participanții din acest proiect învață mult, unii dintre ei sunt olimpici și deja s-au gândit la profesia pe care doresc să o urmeze. Mă bucură foarte mult acest lucru! Îmi doresc ca această întâlnire să-i fi ajutat la fel cum m-ar fi ajutat pe mine dacă ar fi existat atunci această posibilitate. Cu siguranță ei pot răspunde mult mai bine la această întrebare.
Pentru ceilalți rămâne precedentul că asemenea acțiuni aduc beneficii elevilor/ participanților, părinților, profesorilor și mai ales comunității. Și cu toate acestea speranța că asemenea proiecte sunt primite cu deschidere și încredere de către unitățile administrative teritoriale și nu numai.
Acest interviu este parte din proiectul Educație prin artă derulat de Asociația Unteatru în parteneriat cu Primăria Mangalia. Proiectul are ca scop creșterea producției și a consumului cultural în Mangalia prin sprijinirea înființării unei trupe de teatru amator. „PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE”. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
