Drumul Iliuței

Strada Iliuţa începe de la podul de piatră construit sub regimul austro-ungar peste cursul superior al râului Ilva şi are o lungime de aproximativ 17 km, până la drumul european care face legătura între Moldova şi Ardeal, prin Pasul Tihuţa. Această stradă nu este asfaltată, este doar pietruită, însă este practicabilă cu orice tip de atelaj sau autovehicul.

În localitate, strada are o lungime de aproximativ doi kilometri, un număr de 55 de gospodării şi este întreţinută de Consiliul local al comunei. În afara localităţii, este considerată drum forestier, pentru că asigură accesul spre zonele de exploatare a lemnului şi este întreţinută din banii alocaţi pentru taxa de drum forestier. Înainte de a ajunge în localitatea Piatra Fântânele, punctul terminus al străzii Iliuţa, de o parte şi de alta a drumului se văd, pe o distanţă de aproximativ 2 km, mai multe cabane, case de vacanţă şi un complex al taberelor sportive.
Deşi strada nu este asfaltată, în anul 2014 s-au finalizat lucrările de întreţinere, astfel că, în prezent, pe strada Iliuţa se poate circula ca şi pe una asfaltată. Drumul a fost consolidat cu piatră concasată şi savură, acolo unde este prea aproape de apa Iliuţei, malurile au fost consolidate cu gabioane de piatră, podurile care asigurau trecerea peste pârâul Iliuţa au fost refăcute şi s-au montat parapeţi, cursul apelor colectate din ploi a fost regularizat şi betonat.

 
Scurt istoric        
Atât în localitate, cât şi în afara localităţii, strada a fost construită paralel pe cursul superior al Râului Ilva, numit Pârâul Iliuţa, de unde şi numele străzii. Această stradă apare în arhive, sub numele de plai, încă din anul 1850, drumul fiind utilizat de luncani pentru a ajunge la locuitorii Văii Bârgăului, cu care făceau schimburi de produse şi de animale.

 
Aspecte turistice
În localitate, de o parte şi de alta a străzii, se pot vedea gospodării ale localnicilor, cu case frumoase şi bine întreţinute, cu grajduri spaţioase şi modernizate, pentru că majoritatea se ocupă cu creşterea animalelor. În afara localităţii, strada şerpuieşte alene, în pantă domoală, uneori aproape insesizabilă, prin pădurile de brad şi molid de la poalele culmilor ce mărginesc pârâul Iliuţa.
Vara, pe marginea drumului se pot zări adeseori fructe de pădure (fragi, zmeură, mure), ciuperci sau plante medicinale. Din marginea pădurii, deseori, se zăreşte câte o veveriţă iute, o vulpe şireată sau chiar o căprioară sau un ţap, ieşiţi la pârâu să se adape. Pentru cei care călătoresc pe jos sau cu atelaje hipo, cântecul păsărilor care au cuiburi în copacii de la marginea pădurii poate fi un adevărat balsam pentru liniştirea firii. Tot pentru iubitorii de natură care iau la pas această stradă, reprezentanţii Ocolului Silvic Valea Ilvei au aşezat din loc în loc popasuri turistice, în special în zone unde izvorăsc din pământ izvoare de apă rece şi limpede ca şi cristalul. Aceste izvoare sunt amenajate sub forma unor fântâniţe, unele având chiar nume sugestive, ca ,,Fântâniţa dorului’’.
Din drumul Iliuţei pornesc, în ambele părţi, mai multe drumuri secundare, care asigură accesul luncanilor în zonele de culme unde au păşuni şi fânaţuri pentru animale.
Aproape de Piatra Fântânele, pădurea se răreşte, lăsând loc păşunilor şi, în apropierea şoselei, caselor de vacanţă.

O drumeţie pe acest traseu, Lunca Ilvei - Piatra Fântânele, este recomandată tuturor celor care iubesc sportul şi natura în acelaşi timp