Obiceiuri ilvene
Colăcarii sunt băieți care însoțesc alaiul de nuntă călare pe cai sau cu steaguri, care rostesc strigături specifice nunții.
Cum s-au păstrat
Obiceiul nunților cu colăcari s-a păstrat în cultura populară mai ales în zonele izolate din munții de pe Valea Someșului și a Ilvei.
Tinerii colăcari sunt de obicei rude, prieteni sau vecini ai mirelui, îmbrăcați în straie populare, cu ploscă (recipient mic din lemn) la brâu, plină cu țuică fiartă, ca semn al bunăstării și ospitalității românilor. Din ploscă, colăcarii servesc nuntașii sau sătenii întâlniți în drumul lor.
Colăcarii călare
Colăcarii au caii frumos împodobiți cu bărbănoc, cu flori și cusături la capul calului, iar pe șa și sub ea cu covoare și perne tradiționale.
Călăreții au obligația de a face legătura între alaiul mirelui și cel al miresei până în centrul satului. Astfel, vestesc lumea de sosirea mirilor.
Colăcarii cu steaguri
Stegarii sau colăcarii cu steaguri sunt, de asemenea, prieteni cu mirele și sunt în număr de șase sau opt. Au rolul de a purta steagul și de a striga pe tot parcursul drumului pe care îl face alaiul de nuntă. Aceștia sunt, de asemenea, îmbrăcați în straie populare, cu ploscă la brâu, și scutură steagul într-un anumit ritm rostind strigături specifice.
Steagul
Steagul este un obiect făcut din lemn, care la un capăt are un mănunchi de zurgălăi împodobiți cu bărbănoc (n.r. - brebeni), flori, spice de grâu puse în formă de floare și baticuri tradiționale în diverse culori prinse cu un capăt la mijlocul florii. Steagul se scutură pe ritmul muzicii, făcând o melodie de o frumusețe rară.
Unde îi întâlnim
Colăcarii cu steaguri îi întâlnim doar la nunți sau pe scenă când este prezentat obiceiul nunții.
Colăcarii calare se mai pot întâlni la nunți sau în zilele de sărbătoare când comuna primește oaspeți de seamă cum ar fi hramul mânăstirii sau la sfințirea bisericilor.
Acest obicei frumos sperăm că se va păstra cât mai mult timp.
Colăcarii sunt băieți care însoțesc alaiul de nuntă călare pe cai sau cu steaguri, care rostesc strigături specifice nunții.
Cum s-au păstrat
Obiceiul nunților cu colăcari s-a păstrat în cultura populară mai ales în zonele izolate din munții de pe Valea Someșului și a Ilvei.
Tinerii colăcari sunt de obicei rude, prieteni sau vecini ai mirelui, îmbrăcați în straie populare, cu ploscă (recipient mic din lemn) la brâu, plină cu țuică fiartă, ca semn al bunăstării și ospitalității românilor. Din ploscă, colăcarii servesc nuntașii sau sătenii întâlniți în drumul lor.
Colăcarii călare
Colăcarii au caii frumos împodobiți cu bărbănoc, cu flori și cusături la capul calului, iar pe șa și sub ea cu covoare și perne tradiționale.
Călăreții au obligația de a face legătura între alaiul mirelui și cel al miresei până în centrul satului. Astfel, vestesc lumea de sosirea mirilor.
Colăcarii cu steaguri
Stegarii sau colăcarii cu steaguri sunt, de asemenea, prieteni cu mirele și sunt în număr de șase sau opt. Au rolul de a purta steagul și de a striga pe tot parcursul drumului pe care îl face alaiul de nuntă. Aceștia sunt, de asemenea, îmbrăcați în straie populare, cu ploscă la brâu, și scutură steagul într-un anumit ritm rostind strigături specifice.
Steagul
Steagul este un obiect făcut din lemn, care la un capăt are un mănunchi de zurgălăi împodobiți cu bărbănoc (n.r. - brebeni), flori, spice de grâu puse în formă de floare și baticuri tradiționale în diverse culori prinse cu un capăt la mijlocul florii. Steagul se scutură pe ritmul muzicii, făcând o melodie de o frumusețe rară.
Unde îi întâlnim
Colăcarii cu steaguri îi întâlnim doar la nunți sau pe scenă când este prezentat obiceiul nunții.
Colăcarii calare se mai pot întâlni la nunți sau în zilele de sărbătoare când comuna primește oaspeți de seamă cum ar fi hramul mânăstirii sau la sfințirea bisericilor.
Acest obicei frumos sperăm că se va păstra cât mai mult timp.
