Oamenii mascaţi care îţi aduc bucurie de sărbători
Belciugarii sunt persoane care poartă măști și colindă pe la casele oamenilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă imitând obiceiuri şi tradiţii din zona de munte. De obicei, aceștia sunt aleşi dintre tinerii din sat, încep repetiţiile cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, iar în seara de sărbătoare cutreieră satul, mergând pe la toate familiile care vor să-i primească.
Cu o lună şi jumătate înainte de sărbătorile de iarnă, pe la începutul postului Crăciunului, se aud clinchete de zurgălăi, fluiere, taragoturi, viori şi acordeoane. Încep pregătirile pentru „Belciugari”. Feciorii cei mai de seamă ai satului, însoţiţi de băieţandri, se organizează în grupuri de câte 18-20 de persoane, îşi caută instrumentişti pricepuţi (de obicei fluieraşi, violonişti şi acordeonişti) şi încep să împartă rolurile.
Grupul are un conducător numit Cătană (n.r. - cătană însemnând soldatul, cel cu disciplina şi ordinea). El alege patru sau cinci băieţi talentaţi în mânuirea „caprelor” („turci”, cum li se spune în zona noastră), şi un băiat pentru mânuirea „cerbului”. Un alt băiat primeşte rolul de „cioban”. El conduce „turma”.
În continuare sunt aleşi „mirele” şi „mireasa”, „colăcarii”, „țiganii”, „ursul”, „drăcuşorul” şi eventual unul sau doi dansatori îmbrăcaţi în costume populare maramureşene. Astfel, rolurile fiind împărţite, pot începe repetiţiile.
Prezentarea costumelor
Cătana este îmbrăcată în costum de soldat, cu sabie şi cască. „Ciobanul" este îmbrăcat în costum popular, cu chimir (curea lată din piele cu buzunare) şi mână „caprele” cu o botă încrustată cu motive populare.
Caprele şi cerbul sunt sculptate de meşteri populari şi au prinsă în partea de jos o cureluşă care acţionează prin tragere mandibula caprei. În partea din spate se pun covoare ţesute în războaie manuale de mamele feciorilor care joacă sub capră. Cerbul are prinse nişte coarne maiestuoase, iar caprele au corniţe mai mici.
Mirele, mireasa şi colăcarii sunt îmbrăcaţi în costume populare specifice zonei, mireasa având „şlaier” (n.r. - voal). Colăcarii scutură steagurile şi chiuie diferite strigături. Ei imită obiceiul de nuntă din zonă.
Ţiganii sunt îmbrăcaţi în haine ponosite, au legate pe ei tot felul de cutii şi joacă după muzică ţigănească. Ursul are un costum confecţionat din blănuri de oaie întoarse, cu un cap sculptat din lemn şi îmbrăcat tot cu blană. Drăcuşorul are un costum roşu şi coarne făcute din sârmă sau lemn.
Prezentarea jocului propriu-zis
În casa gospodarilor care îi primesc are loc un adevărat spectacol. Pimul intră Cătana, cel care are rol de prezentator. Intră apoi caprele cu ciobanul care le strigă fiecăruia strigături specifice:
„Frunză verde de mărari, bună seara gospodari,
Frunză verde de măsline, bună seara gospodine
Foicică, foi de fag, caprele mele pe prag,
Uită-le că-ncetu’ vin, caprele lui ba’ Sabin,
Haideţi una câte una, până-mi vine toată turma.
Ci, ci, ci, caprele mele, puneţi capul la podele,
Scoală-te şi iar o bate, şi te scarpină pe spate”.
Intră apoi şi cerbul şi joacă toţi împreună într-un fel de horă.Apoi, Cătana prezintă mirele, mireasa şi colăcarii care joacă şi strigă, conform obiceiului. Următorii sunt dansatorii, apoi țiganii şi, în final, intră ursul cu drăcuşorul pe spate care se dă la capre sau sperie copiii sau fetele gospodarului.
Jocul acesta are origini precreştine şi se spune că aceste personaje mascate alungă spiritele rele. Tinerii implicaţi sunt foarte încântaţi de aceste obiceiuri şi nu vor cu niciun chip să le dea uitării.
Belciugarii sunt persoane care poartă măști și colindă pe la casele oamenilor cu ocazia sărbătorilor de iarnă imitând obiceiuri şi tradiţii din zona de munte. De obicei, aceștia sunt aleşi dintre tinerii din sat, încep repetiţiile cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, iar în seara de sărbătoare cutreieră satul, mergând pe la toate familiile care vor să-i primească.
Cu o lună şi jumătate înainte de sărbătorile de iarnă, pe la începutul postului Crăciunului, se aud clinchete de zurgălăi, fluiere, taragoturi, viori şi acordeoane. Încep pregătirile pentru „Belciugari”. Feciorii cei mai de seamă ai satului, însoţiţi de băieţandri, se organizează în grupuri de câte 18-20 de persoane, îşi caută instrumentişti pricepuţi (de obicei fluieraşi, violonişti şi acordeonişti) şi încep să împartă rolurile.
Grupul are un conducător numit Cătană (n.r. - cătană însemnând soldatul, cel cu disciplina şi ordinea). El alege patru sau cinci băieţi talentaţi în mânuirea „caprelor” („turci”, cum li se spune în zona noastră), şi un băiat pentru mânuirea „cerbului”. Un alt băiat primeşte rolul de „cioban”. El conduce „turma”.
În continuare sunt aleşi „mirele” şi „mireasa”, „colăcarii”, „țiganii”, „ursul”, „drăcuşorul” şi eventual unul sau doi dansatori îmbrăcaţi în costume populare maramureşene. Astfel, rolurile fiind împărţite, pot începe repetiţiile.
Prezentarea costumelor
Cătana este îmbrăcată în costum de soldat, cu sabie şi cască. „Ciobanul" este îmbrăcat în costum popular, cu chimir (curea lată din piele cu buzunare) şi mână „caprele” cu o botă încrustată cu motive populare.
Caprele şi cerbul sunt sculptate de meşteri populari şi au prinsă în partea de jos o cureluşă care acţionează prin tragere mandibula caprei. În partea din spate se pun covoare ţesute în războaie manuale de mamele feciorilor care joacă sub capră. Cerbul are prinse nişte coarne maiestuoase, iar caprele au corniţe mai mici.
Mirele, mireasa şi colăcarii sunt îmbrăcaţi în costume populare specifice zonei, mireasa având „şlaier” (n.r. - voal). Colăcarii scutură steagurile şi chiuie diferite strigături. Ei imită obiceiul de nuntă din zonă.
Ţiganii sunt îmbrăcaţi în haine ponosite, au legate pe ei tot felul de cutii şi joacă după muzică ţigănească. Ursul are un costum confecţionat din blănuri de oaie întoarse, cu un cap sculptat din lemn şi îmbrăcat tot cu blană. Drăcuşorul are un costum roşu şi coarne făcute din sârmă sau lemn.
Prezentarea jocului propriu-zis
În casa gospodarilor care îi primesc are loc un adevărat spectacol. Pimul intră Cătana, cel care are rol de prezentator. Intră apoi caprele cu ciobanul care le strigă fiecăruia strigături specifice:
„Frunză verde de mărari, bună seara gospodari,
Frunză verde de măsline, bună seara gospodine
Foicică, foi de fag, caprele mele pe prag,
Uită-le că-ncetu’ vin, caprele lui ba’ Sabin,
Haideţi una câte una, până-mi vine toată turma.
Ci, ci, ci, caprele mele, puneţi capul la podele,
Scoală-te şi iar o bate, şi te scarpină pe spate”.
Intră apoi şi cerbul şi joacă toţi împreună într-un fel de horă.Apoi, Cătana prezintă mirele, mireasa şi colăcarii care joacă şi strigă, conform obiceiului. Următorii sunt dansatorii, apoi țiganii şi, în final, intră ursul cu drăcuşorul pe spate care se dă la capre sau sperie copiii sau fetele gospodarului.
Jocul acesta are origini precreştine şi se spune că aceste personaje mascate alungă spiritele rele. Tinerii implicaţi sunt foarte încântaţi de aceste obiceiuri şi nu vor cu niciun chip să le dea uitării.
