Comuna Deda are în componența sa localitatea Filea, care este situată pe Valea Superioară a Mureșului, pe drumul național DN 15, în nord-estul județului Mureș, la poalele Munților Călimani din lanțul muntos al Carpaților Orientali. Puțini știu însă că în această zonă aerul, liniștea și frumusețea peisajelor și a tradițiilor fac din satul Filea o destinație de vacanță ideală pentru cei ce doresc să își încânte papilele gustative sau doresc să redescopere sălbăticia naturii și odihna.
Atât în această localitate, cât și în toată comuna Deda a început să se dezvolte în ultimii ani sistemul de turism rural (agroturismul). Această minunată zonă oferă celor interesați, pe lângă frumusețea locurilor și a mâncărurilor tradiționale, căldura deosebită a oamenilor care trăiesc aici.
Nimic nu se compară cu o vizită pe aceste meleaguri, fiind întâmpinat încă de la intrarea în comuna Deda de Platoul Scaunul Domnului, apoi pe măsură ce te aproprii de localitatea Filea începi să descoperi viața liniștită a oamenilor de la țară. Odată ce părăsești drumul național 15 și intri în satul Filea, parcă începi să ai un flash-back legat de copilărie, de vacanțele de vară petrecute la bunicii de la țară, de prieteni, de locurile unde te jucai, de scăldatul în râuri sau lacuri.
Gustul și mirosul produselor tradiționale
Îți este aproape imposibil, odată ce ai ajuns aici, să te abții de la mâncare. Mă amuz copios pe seama prietenilor pe care îi invit mereu acasă la bunicii mei. De fiecare dată, aerul curat de munte, mirosul pâinii proaspăt scoasă din ler (cuptor cu lemne), urda din strecurători, care stă agățată de târnațul casei, cașul verde adus de la stână, brânza îndesată în berbință (vas în care se păstrează brânza), slănina afumată, mirosul boțului (bulgăre de mămăligă caldă în care s-a pus brânză de oaie sau urdă), care sfârâie pe plita încinsă, și legumele proaspăt culese din grădina bunicii îi lasă pe prietenii mei cu gura căscată și parcă în același timp le declanșează o foame ca de lupi.
Îți este mai mare dragul să te așezi în mijlocul naturii, la masa din foișor, să bei un pahar din țuica făcută de bunici sau un pahar de vișinată și apoi să începi să mănânci din atâtea bunătăți. Nu întâmplător se spune că, atunci când ajungi în astfel de zone, parcă senzația de foame nu dispare niciodată. Indiferent de cât de pretențioase îți sunt papilele gustative, privirea îți este furată de fiecare platou așezat pe masă de către bunica mea. Cum să te poți abține când vezi feliile de caș proaspăt tăiate, care sunt suculente, destul de moi și totuși ferme, urda dulce și albă ca zăpada, brânza scoasă din berbință, telemeaua din saramură? Apoi să nu vă povestesc de platoul cu slănină afumată, cârnațul de casă, toba de porc și jumările care merg de minune cu roșiile zemoase, cu castraveții parfumați, cu ridichile și ceapa roșie.
Parcă și mie îmi plouă acum în gură de poftă, când mă gândesc la explozia de culori și arome ce ne sunt servite mereu când mergem acolo. Deși intenția mea nu e să „torturez” cititorii, chiar nu mă pot abține să nu vă povestesc și de păpăraia (omleta) pregătită din ouă de casă. Nu pot să mă abțin să nu mă uit ori de câte ori am ocazia la soba de lângă grătar unde stă ceaunul din tuci în care fierbe mămăliga. Lângă ceaun stă pregătită tigaia încinsă în care bunica pune carnea și cârnațul ținut în untura de porc, peste care adaugă ouăle de casă. Credeți-mă, pe cuvânt, că am încercat de nenumărate ori să-mi pregătesc și eu acasă așa ceva și niciodată gustul și aspectul nu au fost la înălțimea celor pregătite de bunica. Puțini sunt cei care au avut șansa să mănânce o păpăraie adevarată însoțită de un boț mare de mămăligă plin cu brânză.
„Cireașa de pe tort” bineînțeles că a fost desertul!
Sunt de părere că orice masă este completă doar atunci când este încheiată cu un desert pe măsură. Bineînțeles că de fiecare dată, după ce luăm masa în foișor, bunica ne invită la o plimbare prin livadă. La întoarcere, aceasta ne invită să mâncăm din tradiționalele scorușe (aluat dulce dospit, tăiat și împletit în diferite forme, care mai apoi este prăjit într-o baie de ulei) specifice Ardealului și din gogoșile presărate cu zahăr pudră vanilat. După așa o masă copioasă inevitabil te ia somnul, așa că singurul lucru ce îți rămâne de făcut este să ceri un țol (pătură tradițională țesută din lână) pe care să îl așterni pe iarbă, la umbra unui copac, și să adormi liniștit în spectacolul de sunete oferit de brotăcei și greierași acompaniați de vuietul râului Mureș.
