- Ce a fost special la întâlnirea cu adolescenții/tinerii din Mangalia?
Acest proiect inseamna foarte mult pentru mine, as putea spune, chiar daca suna a cliseu „un proiect de suflet”, deoarece este prima oara cand lucrez cu aceasta grupa de varsta 14-18ani. Este o premiera si pentru mine, redescoperind astfel bucuria de a fi adolscent. Privind-o cu ochi de adult, pare cu atat mai atragatoare, mai energica, mai savuroasa. Am fost placut surprinsa sa cunosc niste copii bine pregatiti, frumosi , destepti , cu o energie debordanta.
- Ce a învățat Teodora Pușcașu de la adolescenții/tinerii din proiectul Educație prin artă?
Intalnirile cu acesti copii minunati sunt o adevarata provocare. De la cum sa programezi intalnirile viitoare, pana la cum vor decurge aceste intalniri, totul trebuie sa fie foarte bine clarificat, altfel te trezesti ca nu ii ai in sala. Provin din medii familiale diferite, cu educatie diferita si astfel, personalitati diferite. Daca in invatamantul formal sunt cumva”obligati” sa ajunga la ore, la repetitiile de teatru vin daca ii atrage, daca se simt bine alaturi de tine, daca simt ca cel din fata lor empatizeaza si raspunde la cerintele lor exigente si mai ales ii inspira. Am invatat de la ei sa ma distrez mai mult, traind cu ei fiecare zi ca si cand este una de vacanta, timpul cu ei trecand extrem de repede.Toti vin cu placere la repetitii si asta se simte
- Ce speranțe a câștigat/pierdut Teodora Pușcașu după întâlnirea cu acești adolescenți/traineri?x
Mi-am petrecut varsta adolescentei la Mangalia, intr-un mediu cultural extraordinar, fiecare institutie , cum ar fi Casa de Cultura, Casa Armatei, Casa Tineretului, Cercul Copiilor avand diferite cluburi care se ocupau de educatia extrascolara a copiilor. De la teatru, muzica, dans, desen, navomodele, diferite sporturi ajutau la dezvoltarea anumitor abilitati ale tinerilor si ii tineau ocupati, ajutandu-i sa se dezvolte armonios, deschizand pentru multi, drumul spre profesiile de mai tarziu.
Din fericire si astazi Mangalia este un astfel de oras, poate si pentru ca ne-am nascut norocosi la mal de mare si vara avem contact cu lumea teatrala, iar lumea ni se deschide si vine singura uneori catre noi.Poate am fost mereu deschisi catre cunoastere, datorita modului si felului nostru de a trai. Viata noastra este, trebuie sa recunoastem datorita marii, traita ca si o vacanta. Insa intalnirea, prin acest proiect, cu oameni de teatru si film, cu o experienta atat de vasta si cu un suflet extraordinar a fost atat pentru copii, dar si pentru mine personal, o adevarata bucurie si o oportunitate extraordinara de a „fura” meserie. Fiecare trainer in parte a stiut cum sa ii apropie, a stiut sa ii faca vizibili, i-a incurajat si le-a dat incredere in ei . Informatia pe care au primit-o de la acesti oameni foarte bine pregatiti, a fost cu atat mai valoroasa cu cat a fost livrata asa cum ei nu se asteptau, asa cum in scoala la ei nu se preda, punandu-le in valoare potentialul, invatandu-i sa isi exprime emotiile si empatizand. Astfel am invatat multe unii de la ceilalti.
- E meseria de trainer de actorie cea mai frumoasă meserie din lume? Și dacă da, de ce?
Cred foarte tare ca pentru a fi profesor/trainer trebuie sa ai chemare, trebuie sa-ti placa si sa dai tot . Sa fi prezent 100%, altfel te simt si ii pierzi. Cand spun prezent, ma refer la a-i asculta, la a fi adaptabil. Profesorul trebuie sa ii invete in primul rand pe copii sa se adapteze, sa traiasca si sa se exprime liber si abia apoi cum sa acumuleze cunostinte. Desi am o experienta de mai bine de 12 ani in activitatiile cu copii, a fost prima oara anul trecut cand m-am gandit serios sa fac si studii pentru a-mi lua diploma de profesor si datorita lor si pentru ei am inceput cursurile Postuniversitare de Pedagogie Teatrala la UNATC. Deci, da pot spune ca a preda este o chemare speciala, deoarece acesta meserie nu se potriveste oricui. Trebuie sa ai un minim de iubire fata de copii , sa tii pumnii mici pana ce fiecare reuseste ce si-a propus.
Acest interviu este parte din proiectul Educație prin artă derulat de Asociația Unteatru în parteneriat cu Primăria Mangalia. Proiectul are ca scop creșterea producției și a consumului cultural în Mangalia prin sprijinirea înființării unei trupe de teatru amator. „PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE”. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
