Noi acolo am apucat-o: în marginea șoselei ce pleacă din fața școlii și ajunge în linie dreaptă în fața bisericii. Aveam să aflu din acte că locul pentru Primărie fusese cumpărat în anul 1915. Dar localul rămas în picioare și azi, cu mici rectificări ulterioare, a început abia 1923, dar finisarea definitivă se produce prin 1937-1938.
Sunt amintiți, în vorbe frumoase, trei dintre consătenii cu merite în edificarea clădirii: Dumitru Niță, primarul și Gogu Ionescu, notarul din epocă, iar ulterior Marin Alexe zis Trină, și el primar la ajustările ulterioare. Desenul încăperilor respectă, probabil, o schemă comună primăriilor comunale: cum vii dinspre poartă, intrat din șosea, te așteaptă o verandă încăpătoare, tocmai bună să te apere de vreme rea în situații când trebuia să-ți aștepți rândul „la vorbitor”; un coridor generos separă cele doă aripi ale clădirii, în partea dreaptă, ușa care duce în biroul primarului, cea mai încăpătoare, unde își avea locul, prins pe perete, lângă fereastră telefonul de campanie, pe peretele din stânga, o ușă te duce la biroul agentului agricol. Ușa dinspre capătul culoarului dă în biroul notarului, omul cu carte și cu grija actelor notariale, drept care găzduiește și casa de fier. De la mutarea primăriei în centrul de comună, la Roata de Jos, fostul sediu a primit diverse întrebuințări, în prezent căpătând greutate spațiile rezervate bibliotecii comunale.
De la Cuza încoace au trecut pragul clădirii, aduși de treburi, mai toți gospodarii satului. De treburile lor s-au ocupat, rând pe rând, oficialitățile momentului. Ne facem datoria să consemnăm nume rămase în memoria localnicilor. Dintre primari luăm în seamă prestațiile lui Preda Ionică Ciușnel, Neguț Fologea, Ioniță Alexandru, Sandu Preda, Păun Biku, Neguț Fologea, Ioniță Alexandru, Tudor Udroiu, Petre Nicolae, Sandu Predescu (ar putea fi același Sandu Preda), George Caloenescu, Constantin Ioanii (poate Ion sau Ionică), Sandu Ionică, R. Bădescu, Neguț Fologea, Mihai Chiricuță, Constantin Nicolae, M. Nedelcu, Constantin Udroiu, Dumitru Ștefănescu, Marin Trăncuță, Constantin Voicu, Anghel Pană Albu, Ion Cocorea, Gheorghe Chiricuță, Marinică a lui Pandele, Stan Badea, Marin Ghiburici, Dumitru Vochin. O vreme au venit și la noi în comună primari numiți din rândul bucureștenilor. Între ei, cu faimă, a rămas Gheorghe Gheorghe, deosebit de activ și plin de succes pe teren sportiv. La reluarea obiceiului de a pune în fruntea comunei gospodari localnici, au activat Ion Arabagilă, Gheorghe Zamfirescu, Marin Toteanu, învățătorul Mantu Teodorescu, în același timp și director al școlii gimnaziale din Cartojani. Lista notarilor este și ea destul de lungă. Arhivele statului le consemnează numele și le reține semnătura, adesea sofisticată, gândită să ia ochii. Printre primari, din aceleași arhive aflate la primăria din comună ori la Giurgiu, se confirmă ceea ce în anumite cazuri se știa: nu știau să se iscălească... Redau câteva nume: Radu Georgescu, W. Teodorescu, Petruș Zamfirescu, B. Mihalescu, Vasile Teodoriu, P. Constantinescu. Mi-e mai la îndemână să amintesc notari din vremea școlii mele și după aceia: Anton Florescu, Gheorghe Udroiu, Costică Stanciu.
Text: Neagu Udroiu
