Cartojanii reprezintă o parohie de creștini ortodoxi. Fără să ignorăm existența unor familii ori persoane care aparțin altor culte ,rămâne un fapt: biserica ne confirmă aparteneța locuitorilor la religia ortodoxă.
Clădirea bisericii, monument istoric, cu hramul Sf.Gheorghe, datează din anul 1852. Plasată în partea de răsărit a localității, este plasată într-o incintă cuprinzătoare, bine îngrijită. Beneficiază de o clopotniță impunătoare, de data recentă. În urmă cu câțiva ani, la initiative Asociației „Cartojani 480” abia create, cu sprijinul generos al parohiei locale, al celor doi preoți din sat - Ionel Andrei și Marian Antone - a fost instalată și sfințită o troiță din lemn, de mari dimensiuni, întru pomenirea zecilor de ostași din Cartojani căzuți la datorie pe câmpurile de luptă ale celor două războaie mondiale. Confecționată de o echipă de meșteri în lemn din Maramureș, troița ne amintește numele tuturor celor căzuți pe front. Slujbele religioase întru recunoștință și veșnică pomenire au loc aici, sub unduirile drapelului național.
Au slujit de-a lungul anilor importante și respectabile fețe bisericești. Găsim prin scripte numele lui Popa Zamfir (pe la sfârșitul veacului 19). În anii copilăriei noastre trăia, pensioner fiind, preotul Ștefan Georgescu, numit de enoriași „Popa Ștefan” (avea și un apelativ…neliterar: Popa Vijelie). Dar decenii la rând populația comunei s-a știut convocată de cei doi preoți veniți în sat înainte de război: Nicolae Trăistaru și Petre Colfescu.
La venirea în sat a celor doi preoți a ieșit o vorbă rămasă până azi: „Aoleu, la Cartojani / Au venit doi popi orfani!”. Fiecăruia i s-a reținut câte unul din nume și așa i-a ținut minte toată lumea: popa Petre și Popa Trăistaru. Nu știu câți ar fi putut spune și celălalt nume. Părintele Petre Colfescu era născut în 1911, în aprilie. Părinții se numeau Petre și Gherghina. Era de loc din Crevenicu, de lângă Videle. A urmat o școală bisericească la Câmpulung Muscel pentru orfanii de război. Tatăl murise pe front. Institutul Teologic l-a absolvit la București. Pe soție o chema Elena. Părintele Nicolae Trăistaru se născuse în aprilie 1912. Era orfan de război, tatăl căzuse la Mărășești. Venea din Șelaru, comună în apropiere de Pitești. Urmase Seminarul la Câmpulung, apoi institutul Teologic din București. Coana preoteasă, Stela, era din Mozăceni.
Text: Neagu Udroiu
