Satul Dumbrava din județul Mureș este atestat documentar în anul 1393, fiind denumit în limba maghiară Lyget, iar în anul 1733 fiind întâlnit sub denumirea Dumbrava. Numele evidenţiază frumuseţea acestor locuri cu numeroase poieni încadrate cândva de codrii seculari. În decursul istoriei satul a fost afectat de multe ori de năvăliri și de trecerea diferitelor oşti, iar gospodăriile au fost distruse. Dumbrăvenii însă au avut puterea să o ia mereu de la capăt și să-şi refacă bunurile distruse pentru a dăinui până astăzi.
Una dintre comorile de preț ale satului este casa familiei Popescu, cea care a oferit comunității locale de credință creștin ortodoxă mai mulți preoți generație după generație. Astăzi, pentru oricine trece pragul ei, casa construită probabil la începutul secolului al XIX-lea este un adevărat muzeu, plină de mobilă veche din lemn de brad alb și scaune tapetate cu piele de bivol aduse din regiunea Imperiului Austro-Ungar cu trenul regal.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, casa Popeștilor a găzduit comandamentul soldaților nemți aflați în zonă, probabil pentru că preotul Ioan Popescu și soția sa erau printre puținii oameni din sat care cunoșteau limba germană. Unul dintre ofițeri i-a cerut preotului o icoană, iar acesta a refuzat să o înstrăineze “Știi că aș putea să te împușc!” ripostă în glumă ofițerul. Însă preotul nu a fost rănit și nici nu s-a despărțit de icoana sa. După câțiva ani, soldații ruși au dat năvală în sat, iar casa lui Ioan Popescu nu a fost ocolită. Aceștia voiau verigheta de aur a soției și, pentru că nu putea să o dea jos de pe deget, erau cât pe ce să i-l taie. Stăpân pe situație, preotul le-a oferit degrabă un ceas de aur la schimb și astfel au fost lăsați în pace.
Aceste povestiri dăinuie și astăzi în amintirea copiilor și nepoților care mai locuiesc în Dumbrava. Interiorul casei abundă de portretele celor care le-au trăit și care acum privesc tăcute din fotografiile înrămate. Icoanele valoroase ale familiei de preoți, precum și alte lămpi vechi au fost furate. Au rămas câteva cruci desenate pe pereții albaștrii care indică anii recenți când au avut loc slujbele religioade de sfințire a casei la fiecare început de an nou.
Foto & text: Alex Iacob
