S-a pierdut tradiţia şezătorilor la gura sobei dar amintirea şi dorul de ele pare să rămână aprins căci “… dragi îmi erau şezătorile , clăcile , horile şi toate petrecerile din sat , la care luam parte cu cea mai mare însufleţire “ -zicea Creangă în urmă cu aproape două secole .
Cu dorinţa de a ne reaminti obiceiuri uitate şi de a reînvia tradiţiile atât de pline de bucurii la Căminul Cultural din Dumbrava a avut loc o şezătoare tradiţională .Iată că la “apucatul “ Postului Crăciunului satul s-a însufleţit dintr-o dată : Căminul Cultural a îmbrăcat haine de sărbătoare , pereţii au foat împodobiţi cu covoare şi ştergare viu colorate , mese pline cu bucate tradiţionale – sarmale , cozonaci , plăcinte şi …ţuică , sătence îmbrăcate în costumele de la bunica , ceteraşi pregătiţi pentru a da culoare evenimentului , musafiri – cum îi stă bine unei şezători – şi o frumoasă fiica a satului, Diana German , care a fost sufletul acestui eveniment .
Furca de tors şi vârtelniţa nu au lipsit
Pregătirile au început cu primenitul hainelor , cu scotocitul prin lăzile vechi pentru a aduce la lumină lucrurile de mare preţ , care sunt păstrate cu sfinţenie , cu scoaterea din pod a furcii şi a fusului , a caierului de lână , a vârtelniţei şi războiului de ţesut , s-a continuat cu coptul pâinii , a plăcintelor şi cozonacilor în cuptor , făcutul sarmalelor şi fiertul ţuicii .
După muncă urmează răsplata : cântece , joc , petrecere
Dar cum la o şezătoare nu numai se munceşte ci şi se “ pune ţara la cale ” , se spun ghicitori , proverbe , se glumeşte , se cântă şi se joacă seara a continuat cu artiştii locului şi din zonele învecinate care au răspuns cu bucurie invitaţiei , astfel că scena Căminului a reintrat în ceea ce i-a fost menit : să răsune de cântece şi jocuri ardeleneşti , de voie bună şi veselie , la acest frumos obicei , incingandu-se o horă la care au participat , pe lângă invitaţi şi mulţi săteni amintindu- le tinerilor frumuseţea jocurilor populare .
Celebrarea acestui obicei strămoşesc a fost un spectacol îndrăgit de toţi participanţii, a fost un semn de preţuire a tot ceea ce înseamnă sărbătoare şi tradiţie românească . Datorită unor asemenea întâlniri , tradiţiile româneşti vor avea continuitate