Popularul cedru european – arbore uriaș, veșnic verde
Zâmbrul este un arbore din grupa coniferelor, face parte din familia Pinaceae şi este inrudit cu jneapǎnul. Zâmbrul este trecut în Lista roşie a Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii, din anul 2006. Lista roşie este inventarul total al stǎrii de conservare, al stǎrii biodiversitǎţii mondiale.
Descrierea zâmbrului
Se gǎseşte în zonele montane înalte, înǎlţimea lui poate ajunge pânǎ la 35 de metri şi grosimea trunchiului până la doi metri. Rǎdǎcina zâmbrului este pivotantǎ, solurile preferate sunt cele fertile, drenate, permeabile sau lutoase şi este rezistent la vânturi puternice. Coroana zâmbrului la tinereţe este îngustǎ şi piramidalǎ, iar la maturitate este largǎ şi rotunjitǎ, cu vârfuri multe şi neregulate. Coaja lemnoasǎ este netedǎ şi de culoarea verde- cenuşu. Frunzişul este format din ace subţiri, lungi de zece centimetri, cu trei muchii rigide care sunt grupate câte cinci pe un brahiblast (n.r.- ramurǎ scurtǎ), având culoarea de verde închis şi lucitor. Zâmbrul are conurile ovale de zece centimetri şi drepte, cu seminţe care au o lungime de cinci centimetri, cu mijlocul comestibil încapsulat în coajǎ tare, dar care se sparge uşor. Durata de viaţǎ a zâmbrului poate ajunge pânǎ la 1.000 de ani. Miezul lemnos este de culoare maro închis, se foloseşte la fabricarea mobilei, la sculpturi, fiind foarte rezistent şi scump.
Rǎspândire teritorialǎ
Originea zâmbrului este europeanǎ, cunoscut în munţii Carpaţi şi Alpi, în zona subalpinǎ şi alpinǎ, la o altitudine de pânǎ la 2.300 de metri, este viabil la climatul specific altitudinilor înalte cu geruri de pânǎ la – 50 de grade Celsius, cu variaţii de temperaturi dure şi pretenţios cu lumina. În zona Munţilor Bucegi zâmbrul poate fi vǎzut pe versantul rǎsǎritean al vǎii superioare a Ialomiţei aproape de obârşia acesteia în zona altitudinalǎ de 2.200 de metri. Îl putem gǎsi şi în parcurile marilor oraşe ticsite, fiind rezistent la fum şi praf, specific arborilor genului pinus.
Utilizarea lemnului, conurilor și a mugurilor de zâmbru
Deşi este menţionat în Lista roşie, utilizarea unor pǎrţi ale acestui conifer, cum este partea lemnoasǎ, pot fi folosite la fabricarea mobilei, podelelor, pervazurilor, uşilor, iar mugurii de zâmbru pot fi folosiţi în terapia bolilor antiinflamatoare şi antibacteriene prin tratament cu ceaiuri. Acele de zâmbru, în Italia, sunt folosite la obţinerea unor pulberi pentru aromatizarea untului de ţarǎ. Din conurile de zâmbru se poate face sirop, iar seminţele se pot consuma ca atare, cum se consumǎ alunele.
