O floare cu parfum de crin, pe covorul floristic montan
Printre nestematele floristice declarate monument al naturii face parte şi acest arbust, cu flori frumose, flori ce degajǎ un miros foarte plǎcut, asemǎnǎtor cu mirosul crinilor. Iedera albǎ este răspândită în Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni.
Descrierea speciei
Iedera albǎ se prezintǎ ca un arbust, cu tulpina târâtoare sau dreaptǎ, cu puţine ramificaţii şi înǎlţimea de 15-35 de centimetri. Are ramurile puţin poroase şi frunzele sunt dispuse numai în vârf. Frunzele la iedera albǎ sunt invers ovale sau alungite, la bază sunt îngustate, iar la vârf sunt obtuze sau puţin dinţate. Frunzele sunt de culoare verde lucitor, lipsite de pețiol şi dispuse în rozete spre vârful ramurilor. Florile sunt albe-gǎlbui, cu aspect plǎcut, frumos mirositoare şi foarte primǎvǎratice.
Habitatul iederei albe
La noi în ţarǎ, floarea care popular poartǎ numele de blagaiana creşte pe povârnişuri pietroase, dolomite, pietriş calcaros, poieni de foioase sau rǎşinoase şi stâncǎrii aflate în etajul subalpin şi montan. Poate fi întâlnitǎ în Munţii Bucegi, Muntele Postǎvarul, Piatra Mare, Ciucaş, în Munţii Apuseni la Vidra şi la Stâncile Sfânta Ana de la Sinaia.
Floare declaratǎ monument natural
Pânǎ în anul 2009, un singur loc a fost atestat oficial, în Munţii Bucegi, ca având cel mai mare numǎr de exemplare. Iedera albǎ, ca şi floarea-de-colţ, rododendronul, crinul de pǎdure, sângele-voinicului şi altele, a fost declarată monument al naturii şi a fost pusă sub protecţia legii datoritǎ faptului cǎ sunt pe cale de dispariţie.
