Arhitect al sufletului
Arhitectul Dan Manea, născut în Bușteni,este un om al locului,un adevărat iubitor al muntelui. Muncește ca și cum s-ar distra, arhitectura însemnând pentru Dan Manea atât o meserie, cât și un hobby. Deși este exigent în meseria lui, când vine vorba de oameni este darnic și iubitor. Și pentru că una din calitățile umane este asocierea și sociabilitatea, omul Dan Manea este membru al Ordinului Arhitecților din România, membru al Asociației Artiștilor Fotografi din România, membru al Clubului Rotary Valea Prahovei și președintele Fundației REVIVA – fundație ce se ocupă cu punerea în valoare a monumentelor. De altfel, numele său a fost legat de restaurarea Băncilor Regale de pe Valea Prahovei și a fântânii, construită în 1880, de pe Aleea Nifon din Sinaia.
V-ați născut în Bușteni, ce înseamnă locul natal pentru dumneavoastră?
Sunt născut în mijlocul nopții, în casa părintească din Poiana Țapului. Îmi este dor mai mult de locurile copilăriei, de crina dintre calea ferată și Prahova, care atunci îmi părea extrem de mare, ne ascundeam și ne jucam prin păduricea de arini, acum acolo se face o centrală termică cu combustibil din deșeuri lemnoase. Pe crina de pe cealaltă parte a Prahovei, spre Zamora, jucam fotbal și înălțam zmeie, acum terenul este plin de construcții. Iarna schiam pe pârtiile din Ciair, în spatele școlii, și de la Ciobanu, în capătul drumului forestier de pe Valea Urlătorii, toate aceste terenuri sunt azi pline de case. În poienița spre Urlătoarea mergeam și făceam foc de tabară și mâncam cartofi copți în jar. Străbăteam pe jos poienile înflorite din Piatra Arsă în drum spre Șipa unde prindeam tot felul de pești. Azi tot terenul este plin de garduri si de case. În carieră mergeam vara să prindem fluturi și să adunăm sunătoare. Aici n-am mai fost de o vreme de teama urșilor gunoieri aciuiați în zonă. Îmi amintesc că după ce veneam de la școală, ieșeam afară cu gașca de copii și mă întorceam când se întuneca de tot, și era timp și pentru lecții. Din locurile copilăriei mele s-au păstrat doar munții, și Baiului și Bucegii, pe care îi străbăteam foarte des. În rest am fost invadați de „progres”. Gâdindu-mă la atmosferă, era una liniștită, fără griji și parcă fără pericole.
Ați fost influențat de oamenii locului sau de frumusețile locurilor?
Cu siguranță da. Oamenii seamănă cu locurile. Munteanul este dârz, hotărât, curat, rezistent, încăpățânat. Iar muntele, chiar dacă îți limitează orizontul, te obligă să privești mereu în sus și să îți îndrepți spatele. Poate că e și ceva genetic, însă îți este foarte greu să te desparți de toate astea. Și în plus, la munte este frumos în orice sezon.
Drumul afirmării în carieră, în viața publică sau în viața personală este însoțit de sinuozități, de urcușuri și coborâșuri. Dumneavoastră cum ați simțit asta?
Atunci când mergi pe munte este recomandat să ai un ritm constant și confortabil pentru tine, să nu te grăbești, să nu o iei pe scurtături, să nu vorbești, doar cât este necesar. Cred că și în viața mea s-a întâmplat așa și constanța caracterizează acest parcurs. Se spune că cinstea este un drum lung dar este un drum sigur iar eu nu am încetat să cred în câteva lucruri de bază. Sinuozitățile care desigur au fost nu se referă la propriul comportament ci la reacțiile diferite ale societății față de acest comportament.
Ce îmi puteți spune despre arhitectul Manea?
Niciodată nu mi-am dorit să fiu altceva decât arhitect. Îmi place să fiu architect, așa că sunt un om fericit care merge cu mare plăcere în fiecare zi la birou să mai facă câte ceva. Fără această dragoste, arhitectura ca meserie este una foarte grea și care îți ocupă efectiv întregul timp și spațiu mental.
Cum se practica arhitectura în trecut? Ce părere aveți de practica zilelor noastre?
Arhitectura era, și poate fi din nou, o meserie vocațională și de familie, precum avocatura, medicina, muzica, pedagogia și politica. Arhitectul însă nu însemnă nimic fără comanditari și fără antreprenori și meșterii lor. Diferența față de azi constă în principal în dispariția beneficiarilor de calitate, sau măcar cu o minimă cultură, și în dispariția meșterilor și a meștesugurilor autentice. Ce produce arhitectura contemporană se poate vedea cu ușurință iar o comparație echilibrată este dificil de făcut. Arhitecții sunt produși pe bandă iar arhitectura a devenit un bun de larg consum. Cantitatea și costul redus iau locul calității și pentru asta nu sunt de vină numai arhitecții. Orașele în care locuim ajung să semene cu noi toți.
Ce îmi puteți spune despre soțul si tatăl Dan Manea?
Am 32 de ani de căsătorie. Consider în această lume familia ca o ultimă redută și loc sigur de refugiu, o chestiune serioasă pe care nu o poți face doar din când în când, iar copiii ca fiind o minune, un neprețuit dar, o binefacere, un rost în viață și o încununare a oricărei familii. Ținând cont însă că iubirea vieții mele este arhitectura, nu știu dacă am fost un soț bun sau un tată bun. Știu însă că familia m-a sprijinit să fiu un arhitect bun.
Pasiunile, hoby-urile dumneavoastră?
Prima pasiune este tot arhitectura. Îmi mai plac fotografia, drumeția și pescuitul.
Sunteți membru al Clubului Rotary Valea Prahovei și a treia oară președinte, cum este viața de rotaryan?
Ideea de Rotary este extrem de generoasă. Ideea de a face parte dintr-o organizație atât de mare și de importantă este tentantă. Adevărul este că aici te întâlnești cu oameni deosebiți, capabili și dornici de voluntariat. Împreună putem dărui un bulgăre de speranță pentru semenii noștrii. Mi-aș dori să pot aloca mai mult timp și să am mai multă liniște ca să mă pot gândi la cât mai multe proiecte Rotary. Într-o altfel de lume Rotary ar putea fi o forță de neoprit.
Alte organizații care au nevoie de dumneavoastra?
În timp am acumulat și cunoaștere și experiență. La vârsta mea, pentru comunitatea locală sunt ca un fruct copt, numai bun de cules dar cine se mai chinuie să facă asta când găsești fructe de import câte vrei la orice supermarket. Simt o frustrare în faptul că știu să fac, pot să fac, vreau să fac însă nu sunt lăsat să fac. Societatea noastră nu înțelege rolul, puterea și rostul ONG-urilor și nu coagulează într-o societate civilă solidă și vocală. Cred că oricine are nevoie de un sfat, cred că pot colabora cu orice organizație folositoare orașului meu. Iar eu sunt la vârsta când pot dărui. La început oamenii dau din ceea ce au, iar mai apoi dau din ceea ce sunt.
Ce veleități mai aveți?
Nu-i destul cât m-am lăudat?
Descrieți-mi vă rog un proiect de viață important pentru dumneavoastră.
În ultima vreme pare să fie propria mea viață. Încerc de foarte mulți ani să fiu un om bun. În rest, fiecare încercare poate deveni un proiect și indiferent că ele sunt mari sau mărunte cu toate sunt importante și îți pot aduce satisfacții. Aparent deloc legat de arhitectură, în prezent finalizez o carte despre Sinaia și pregătesc una despre Bușteni, am expus un șir de fotografii legate de Cabana și Vf.Omul și pregătesc o expoziție despre megaliții din Bucegi.
Ce sfaturi aveți pentru administrațiile din Valea Prahovei?
Administrațiile reprezintă populația nu o conduc. Până când nu se va schimba această mentalitate și până când administrațiile nu vor înfăptui dorințele cetățenilor nu propriile dorințe, nimic bun nu se va întâmpla. În afară de asta, la nivelul administrației unui oraș este nevoie de dragoste pentru acel oraș. Fară iubire și respect și fără sentimentul apartenenței la acel loc nu se poate.
Ce sfaturi aveți pentru potențialii investitori din Valea Prahovei?
Să citească, să se informeze, să învețe. Să accepte regula celor trei „win”, fiind dispuși ca toată lumea să câștige. În rest, dacă vrei să investești în turism sau agrement, valea superioară a Prahovei se menține încă pe prima poziție ca opțiune în România, așa că aici este cel mai potrivit loc să investești.
Ce este mai important pentru arhitectul Dan Manea, spațiul sau timpul?
Și una și alta. Spațiul pentru că aici îți încadrezi proiectele. Timpul pentru că el îți arată adevarata valoare a proiectelor tale. Ca arhitecți avem marele avantaj de a lăsa în timp urme palpabile în spațiu.
Se poate negocia ideea de frumos?
Desigur că se poate negocia. Gusturile si culorile nu se dicută. Și în materie de frumos există modă. Peste toate astea există însă acel frumos unanim acceptat, pe care toata lumea îl percepe ca atare, lipsit de opulență și care transcede modei și pe care îl numim bun-simț.
Tradițional sau modern?
Și traditional și modern însă fără a le suprapune, vezi Paris-Defance. De fapt fără tradițional nu poate exista modernul. Tradiționalul este o soluție sigură care nu naște discuții, modernul este o încercare supusă capriciilor trecătoare ale modei. În arhitectură consider că o interpretare contemporană a arhitecturii tradiționale, mai ales în orașele valoroase din punct de vedere arhitectural, ca fiind o soluție de succes. Discutând despre Bușteni el s-a născut odată și împreună cu Fabrica de Hârtie a fraților Schiell. Ce a mai rămas din istoria orașului Bușteni? Ce s-a păstrat din vechile tradiții?
Care este dominanta în gândirea dumneavoastră, planul real sau planul imaginar?
Imaginația este mai importantă decât cunoașterea, spunea un om considerat a fi foarte deștept. Cred că are mare dreptate. Nimeni nu ne poate îngrădi dreptul de a visa.
Care este punctul de vedere al arhitectului atunci când deschidem discuția despre planningul urban, despre mobilitatea urbană și nu numai, despre strategia de dezvoltare a orașelor noastre? Care este punctul de referința, gândit în termeni strategici, al arhitectului Dan Manea?
Teoretic aici se află tot secretul unei dezvoltări sănătoase. Un oraș precum Sinaia s-a făcut la sfârșit de secol XIX pe baza unui concept, avea în 1901 un regulament de urbanism și în 1930 un plan general de urbanism aplicate fără excepții de un arhitect șef care era arhitect și nu unul oricare ci Paul Smărăndescu, unul dintre cei mai mari arhitecți ai României. Dacă acum un secol se putea, azi de ce nu se mai poate? Și oricine poate vedea diferența fundamentală dintre orașul clădit atunci și cel care se construiește acum. Este vorba de competența și de voința de a face, restul sunt detalii, inclusiv lipsa de bani folosită tot mai des ca scuză sau paravan. Practic, cele două atribute, sunt minunate dar lipsesc cu desăvârșire. Legenda meșterului Manole, care ce ziua clădea noaptea se surpa, acționează azi în planificarea urbană. Fiecare nouă administrație își impune propriile viziuni care încep cu desfințarea lucrurilor făcute de administrația anterioară, așa cum noii faraoni din anticul Egipt distrugeau însemnele vechilor faraoni. Priviți cum din planificarea urbană este exclus punctul de vedere al cetățenilor, consultările publice fiind facultative, cum din proiectarea obiectivelor de interes public este exclusă competiția, concursul de arhitectură. În țările nordice nu poți face proiecte de interes public pentru stat decât participând la concursuri de proiectare ale căror rezultate sunt publice: expoziții. Dați-mi un punct de sprijin și pot răsturna Pământul. Puncte de referință pot fi: modestia, continuitatea, consecvența, mândria și bunul simț.
Un sfat bun pentru comunitatea locală?
Iubiți-vă orașul și acționați mereu în acest sens.
Dar un gând bun?
Bușteniul este un loc în care merită să investiți o parte din sufletul vostru.
