Marin Gușter, profesor de educație muzicală în orașul Bușteni, este absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. Deși acum este la pensie, are catedră la școlile „Nestor Urechia”, „Cezar Petrescu”, „Regina Elisabeta”, Colegiul „Kalinderu” și la școala de pe lângă Sanatoriul Balnear Bușteni, din anul 1965.
Vreau să încep interviul cu frumoasele cuvinte spuse de Beethoven, crezul profesorului Gușter Marin, „Muzica este o revelație mai puternică decât toată înțelepciunea și filozofia lumii”.
De unde vine pasiunea pentru muzică?
Moștenesc harul acesta de la mama mea și a fost cultivat de învățătorul meu din clasele primare. Pot spune că învățătorul meu cânta foarte frumos la vioară și a condus corul sătesc până la vârsta de peste 70 de ani, sunt mândru că am cântat în acest cor din clasa întâi. La liceu am întâlnit o doamnă, Maria Trinca, o violonistă de excepție și o profesoară deosebită, cu care am început să studiez vioara, dumneaei m-a îndrumat să urmez cursurile Facultății de Muzică. Mi-a plăcut să cânt la diverse instrumente muzicale, în acest sens am abordat studiul mandolinei, pianului, chitarei.
Există persoane care v-au susținut în demersurile dumneavoastră?
Da, cum să nu, aș vrea să menționez câteva nume de profesori excepționali care au contribuit la desăvârșirea pregătirii mele muzicale: compozitorul Ștefan Andronic, profesorul meu de teorie-solfegii Feodor Oancea - un pedagog de excepție, maestrul Mircea Buciu, care mi-a fost și decan la facultate, maestrul Sandu Albu cu care am continuat studiul de vioară la facultate și, nu în ultimul rând, profesorul dirijor Ion Vicol.
Pe lângă profesorii din facultate, au mai fost persoane care v-au sprijinit sau cu care ați colaborat?
Desigur și aici vreau să spun că am fost susținut permanent de soția mea, ea însăși profesor de muzică, cu catedră în acest oraș și cu care am desfășurat multe activități împreună cu elevii din școlile din oraș.
Ce v-ați propus să realizați prin predarea muzicii în școlile din Bușteni?
Conștient fiind de rolul muzicii în viața omului, am urmărit să dezvolt la elevi simțul valorii în legătură cu arta sunetelor, prin lecții atractive, prin atragerea lor în activitatea corală. Această activitate este importantă la șlefuirea acestor suflete pure de copii pentru perceperea frumosului din artă și viață, pentru inițierea lor în cântatul la diferite instrumente muzicale (vioară, mandolină, pian și chitară). Pot spune că activitatea corală este cea mai importantă în procesul educației muzicale în școli. Educația muzicală dezvoltă aptitudini cum sunt atenția, concentrarea, sociabilitatea, simțul valorii și dragostea de frumos.
Pe lângă activitatea corală, credeți că audițiile muzicale au un rol în dezvoltarea aptitudinilor la copii?
Sigur, audițiile muzicale au constituit baza cunoașterii capodoperelor marilor valori muzicale: Mozart, Bach, Beethowen, Ceaikovski, Vivaldi, Enescu și mulți alții. Această activitate a avut priză la elevi și a fost eficientă prin audierea unor concerte simfonice, operă sau recitaluri în direct. Am organizat excursii la București, Brașov, Ploiești cu copii la diferite evenimete muzicale, iar la Bușteni, de circa șapte ani, se organizează stagiunea muzicală camerală la care și-au adus o importantă contribuție interpreți cum ar fi: Valentin Gheorghiu, Gabriel Croitoru, Sandu Sandrin, Remus și Bianca Manolescu, Aurelian Octav Popa și Hoia Mihail, care au determinat ridicarea nivelului ascultătorilor, inclusiv al elevilor ca niște melomani.
În toată perioada de activitate corală ați organizat multe grupuri, cu care dintre ele ați obținut cele mai mari performanțe?
Da, momentul de vârf al activității corale a fost constituirea unui grup coral în anul 1996 la Casa Româno-Franceză, grup coral cu care am susținut spetacole în mai multe orașe: Bușteni, Sinaia, Câmpina, Ploiești, Cluj, București. Am concertat și în orașul Moissy-Cramayel din Franța, chiar și la Paris la Catedrala Notre Dame și Opera Garnier în anul 2000.
Ce satisfacție v-au dat pasiunea, talentul, încununate cu munca?
Cea mai mare satisfacție a mea a fost aceea de a inocula copiilor bucuria de a cânta și de a asculta cu interes marea muzică. Prin aceste două activități am observat transformarea în bine a atitudinii copiilor în fața vieții, adică un comportament frumos între ei ca colegi, o echilibrare psihofiziologică de la an la an, o înțelegere naturală a valorilor umane.
Pe lângă activitățile școlare, mai putem vorbi și de alte activități?
Am format și am condus corul cadrelor didactice, care a funcționat câțiva ani, grupul coral feminin eterogen, iar eu am activat în cvartetul Mandora alături de colegii mei de breaslă din acest minunat oraș și din Sinaia. Am avut concerte cu un trio de viori, înființat tot de mine, și cu care am susținut diverse spectacole abordând un repertoriu din muzică clasică universală și românească.
Orașul Bușteni are un minunat centru cultural, aveți colaborare?
Cu Centrul Cultural „Aurel Stroe” din Bușteni colaborez cu mare bucurie de șapte ani, odată cu achiziționarea de această instituție, cu sprijinul primăriei din oraș, a unui pian de concert, care a făcut posibilă organizarea stagiunii muzicale anuale.
Cum au văzut și apreciat această muncă autoritățile locale?
Recunoașterea activității mele de 50 de ani în domeniul muzical, în oraș s-a concretizat prin acordarea titlului de „Cetățean de Onoare” al Bușteniului, fapt care recunosc că mi-a produs o satisfacție deosebită. Fac mențiunea că am ajuns în această postură și datorită minunaților copii cu care am lucrat cu mare bucurie și eficiență.
Vorbiți foarte frumos despre copii, puteți aminti câțiva care v-au făcut cinste?
Unii dintre ei au urmat chiar studii muzicale, în urma cărora au devenit profesioniști în această meserie. Pot vorbi despre Mihai Vlădăreanu, care acum este asistent universitar și dirijor al corului Arhiepiscopiei din Târgoviște, iar sora lui, Anelize, este membră a corului.
Ce le transmiteți melomanilor?
În încheiere aș vrea să spun că modelul suprem în domeniul muzicii în România este George Enescu, care spunea, printre altele, că „munca e o fericire” și că „în artă trebuie să vibrezi tu insuți și să-i faci și pe alți să vibreze”.
