Oraşul Buşteni, locul natal al unei profesoare
Eugenia Teleanu, nǎscutǎ în oraşul Buşteni, absolventǎ a Facultǎţii de Istorie Bucureşti, şi-a început cariera de profesor la Pipirig, judeţul Neamţ. Dupǎ un an a plecat din locurile acelea cu gândul cǎ se va apropia de locul natal, adicǎ Bușteniul, care este situat pe frumoasa Vale a Prahovei. Aşa s-a întâmplat. A plecat din Pipirig şi a venit la Sinaia unde a lucrat timp de trei luni la Muzeul Peleş, apoi a obţinut catedrǎ în învǎţǎmânt la liceul din Buşteni.
Cum este vǎzut oraşul natal de dumneavoastrǎ?
Pentru mine, Buşteniul înseamnǎ acasǎ. Iubesc acest oraş cu frumuseţile sale, Munţii Bucegi şi grandioasa Cruce de pe Caraiman, cu oamenii sǎi frumoşi la chip şi suflet. Am crescut în acest oraş cu clǎdirile sale vechi, construite cu arhitectura specificǎ zonei de munte, cu acoperişuri bine înclinate sub care traforurile ornamentale, cu cerdac şi foişor închis cu geamlâc, imprimând un aspect deosebit. Trecând anii, sigur că oraşul a cǎpǎtat alt aspect, au apǎrut clǎdiri mari, hoteluri, chiar şi blocuri, dar arhitectura montanǎ a fost pǎstratǎ. În plimbǎrile mele zilnice cu cǎţelul îmi place sǎ descopǎr noutǎţile apǎrute în oraş, sǎ stau de vorbǎ cu oamenii.
Cariera de profesor v-a învǎţat sǎ iubiţi literatura?
Nu cariera profesoralǎ, citesc foarte mult, am această deprindere de micǎ, tatǎl meu a fost bibliotecar şi am avut acces la cǎrţi foarte uşor. Am moştenit o bibliotecǎ vastǎ, dar am cumpǎrat şi eu cǎrţi, astfel cǎ azi am o bibliotecă de aproximativ 5.000 de volume.
Ce gen de literaturǎ preferaţi?
Nu pot spune cǎ am un anumit gen de literaturǎ preferat, aşa cum am mai spus, citesc foarte mult, toate genurile de literaturǎ, inclusiv cea de specialitate, adicǎ istorie. Am fost şef de secţie la Muzeul Memorial ,,Cezar Petrescu’’din Buşteni, la început am regretat plecarea din învǎţǎmânt, dar foarte curând m-am ataşat de muzeu, am îndrǎgit să muncesc cu oamenii, dupǎ care muzeul a devenit sufletul meu, iar acolo unde pui suflet rezultatele sunt deosebite. Lucrând la muzeu am organizat timp de 34 de ani acţiuni cu poeţi, prozatori, critici literari, epigramişti, ajungând sǎ fiu tot timpul în top cu noutǎţile.
Când nu citiţi, cum vǎ petreceti timpul?
Bineînţeles, când nu citesc ies cu prietenii în mici plimbǎri în parcul din centrul oraşului sau stǎm de vorbǎ la o cafea, chiar formǎm un mic grup şi jucǎm cǎrţi sau rummy. Am o bunǎ prietenǎ de ani de zile, prietenii mei sunt oameni minunaţi care mi-au fost alǎturi la bine şi la rǎu. Mai am doi prieteni cu blanǎ, o pisicǎ birmanezǎ şi un cǎţel pechinez, pe care îi iubesc şi care mǎ iubesc necondiţionat.
Aţi fost profesoarǎ în Pipirig, nu v-a plǎcut sǎ rǎmâneţi acolo? De ce vǎ place atât de mult oraşul Buşteni?
Nu mi-am dorit sǎ rǎmân printre strǎini, îmi doream sǎ mǎ pot întoarce în Buşteni.
Buşteniul este o poartǎ deschisǎ spre Bucegi, cu un peisaj de basm atât vara, cât şi iarna, a fost întotdeauna iubit, nu numai de localnici, ci şi de turişti. Oraşul Buşteni a fost vizitat de-a lungul timpului de numeroase personalitǎti ale ştiinţei şi culturii. Unele în trecere, altele au poposit în vacanţe sau chiar au locuit o vreme mai îndelungatǎ. Dintre cei care au fost oaspeţi, îndrǎgostindu-se de peisaje şi care au vorbit sau au scris despre Bușteni amintesc pe: George Coşbuc, Alexandru Vlahuţǎ, Nestor Urechea, Gheorghe Ţiţeica, Vasile Voiculescu şi enumerarea poate continua.
De mult, regele Carol al II-lea a oferit o vilǎ în oraş pentru cazarea scriitorilor şi masǎ gratuitǎ la un restaurant, vila adăposteşte astǎzi primăria oraşului. Au poposit în acea vilǎ şi s-au plimbat prin oraşul de altǎdatǎ Panait Istrati, Claudia Milian, Ion Minulescu, George Bacovia, iar alţii s-au stabilit, cum sunt: Cezar Petrescu, Eugen Barbu, Tudor Vianu, Corneliu Leu, Constantin Chiriţǎ şi Lucreţiu Pǎtrǎşcanu, care a locuit la Poiana Ţapului, unde a elaborat una dintre principalele sale lucrǎri ,,Sub trei dictaturi’”. Din galeria marilor personalitǎţi care şi-au legat numele de Buşteni, nu pot sǎ n-o amintesc pe marea artistǎ Aura Buzescu.
Astǎzi, multe personalitǎţi vin cu plǎcere sǎ lucreze sau sǎ se recreeze la Buşteni. Când pǎşeşti pe acolo pe unde au pǎşit asemenea personalitǎți, când trǎieşti într-o zonǎ binecuvântatǎ cu asemenea frumuseţi naturale, culturale şi spirituale, cu oameni pe care-i simţi aproape, cum sǎ nu iubeşti Buşteniul, cum sǎ nu te mândreşti cu el.
Acum cu ce vǎ ocupaţi ?
Sunt la pensie de trei ani şi am mult timp pentru mine, fac foarte multe plimbǎri prin ţarǎ, iar în luna septembrie, dintotdeauna plec în excursie în strǎinǎtate, dar nicǎieri nu este ca acasǎ, şi când spun acasǎ mǎ refer la ţara noastrǎ minunatǎ şi la locul natal. Îmi place sǎ ştiu tot ce se întamplǎ în ţarǎ şi în lume, deci urmǎresc programele de la televizor şi în acelaşi timp tricotez.
Vreau sǎ închei cu un citat:
,,Omule, nu te supǎra!
Nimic nu se iveşte fǎrǎ tâlc pe lume şi în viaţǎ.’’
Cezar Petrescu
