Observator în timp, la 57 de ani
Paul Mǎrgineanu, nǎscut cu puţin peste jumǎtate de secol în urmǎ, adicǎ în anul 1957, la început de septembrie, în oraşul Buşteni, fiind în zoda Fecioarei, cu o sensibilitate cǎtre tot ce este frumos, contemplativ, meditator, cinstit şi perfecţionist. A avut parte de o familie frumoasǎ, care i-a oferit o copilǎrie minunatǎ şi l-a format pentru lungul drum al vieţii.
Poţi sǎ-mi spui câteva cuvinte despre tine, Paul Mǎrgineanu?
Din copilǎrie, ca meserie am dat mâna şi m-am împrietenit cu Electronul, atât de drag mie şi indispensabil nouǎ tuturor, jucǎuş, plin de viaţǎ şi energie şi de care, fǎrǎ el, ce am fi noi? Fǎcând o trecere de la electronul cel mic şi nevǎzut, dar plin de energie, la cele ce se pot vedea şi simţi, în timp pot spune cǎ am dobândit pasiunea pentru sculptura stilizatǎ pe diferite teme. Am reuşit sǎ îmi fac o colecţie cu care mǎ mândresc, având câteva piese de valoare, iar simbolistica lor fiind apreciatǎ de artistici plastici consacraţi. O altǎ pasiune a mea este jocul penelului care exprimǎ trǎiri, sensibilitǎţi şi, totodatǎ, putere. Creaţiile mele literare viu colorate, în contemplare, cǎci fǎrǎ acestea nu se poate, sunt liantul vieţii pe care o trǎim. Fiecare dintre noi este o poezie, suntem un roman, o picturǎ şi un monument în viaţa noastrǎ de zi cu zi în ochii tuturor celor din jur, deci existǎm.
Se spune că Bușteniul a avut valori culturale. Mai sunt locuri de inspirație pentru creație?
Da, valorile culturale ale Buşteniului încep cu cele fǎrǎ nume, sau mai puţin cunoscute, sau cu cele sonore de la care, în decursul timpului, l-au format şi concretizat pe Cezar Petrescu, care ne-a fermecat copilǎria cu frumoasele poveşti ca „Fram Ursul Polar” sau basmele cu Ielele din Valea Cerbului, iar în domeniul muzical, pe marele şi regretatul Aurel Stroe, pe poetul Teodor Poianǎ alias Toader Teodor din cartierul Zamora (fratele fostului preot Dan Toader), apoi neobositul profesor de muzicǎ, Guşter Marin, care, cu mult tact şi rǎbdare, îi învaţǎ pe copiii Buşteniului tainele muzicii. Îl putem aminti şi pe Marius Ene, talentatul artist plastician, un însufleţit al muntelui şi un salvamontist de excepţie. Un alt om de valoare al oraşului poate fi decanul de vârstǎ, ajuns la 92 de ani, Jan Bǎcioiu, un colecţionar împǎtimit de diplome, medali, insigne, filatelie, cǎrţi rare, vederi şi fotografii, înscrisuri cu semnǎturi de la oameni de seamǎ ai epocii şi un foarte bun cunoscǎtor al istoriei oraşului. Locurile pentru creaţie sunt în jurul nostru, dar nu prea mai are cine sǎ le punǎ în valoare.
Orașul Bușteni, văzut de tine.
Buşteniul este o aşezare între bǎtrânul, dar maiestosul munte Caraiman şi plaiurile Zamorei pe lângǎ apa cristalinǎ a Prahovei ce curge mereu zglobie. Casele cu specificul montan, oamenii cu gusturile şi stilurile, cu ideile şi conceptele lor formeazǎ aşezarea oraşului, o aglomeraţie ca într-un muşuroi de furnici unde şi noi ca şi ele ne facem fiecare treaba noastrǎ iar toţi viaţa oraşului.
Ce te-a determinat să nu pleci din oraș?
Faptul cǎ avem o tradiţie de familie de trei generaţii, de oameni statornici, ca locuitori ai Buşteniului, desigur nici eu pot fi altfel, întrucât acest oraş mi-a dǎruit frumuseţea locurilor, cu iernile friguroase, dar frumoase, când totul este îmbrǎcat în alb, verile nu prea fierbinţi, dar cu privelişti colorate prin amestecarea griului de la munte cu verdele pǎdurilor, cerul curat, prietenia oamenilor, deci sunt cineva în oraşul meu şi simt cǎ aparţinem unul celuilalt.
Descrie o zi din viața ta în oraș.
Deviza mea, de când mǎ ştiu, este ca nicio zi din viaţa mea sǎ nu treacǎ fǎrǎ rost. Începând cu desfǎtarea de a lucra ceea ce îmi place, pentru mine sau pentru altcineva, de a şti şi învǎţa ceva în fiecare zi, de a-mi face un moment de sǎrbǎtoare, de a mǎ bucura poate chiar şi de un zâmbet, un gest pe stradǎ, de a conversa cu cei dragi, de a-mi împǎrtǎşi ideile şi sentimentele în diferite moduri artistice, poetice, face ca fiecare zi sǎ fie specialǎ.
Un turist venit în Bușteni, ce poate face aici?
Un pitoresc tur de oraş pe jos, departe de zgomotul şoselei DN1, în aproprierea lizierei pǎdurii, face sǎ avem o privire de ansamblu asupra oraşului, din care putem deduce influenţa timpurilor care şi-au lǎsat amprenta atât asupra construcţiilor, cât şi asupra oamenilor, toate acestea eu cred cǎ fac parte din istoria vie a locurilor. Vizitarea Muzeului „Cezar Petrescu”, „Castelului „Cantacuzino”, a caselor şi construcţiilor de patrimoniu naţional şi orǎşenesc, Mânǎstirea Caraiman, Centrul Cultural „Aurel Stroe”. Sǎ nu iutǎm de drumeţiile la Cascada Urlǎtoarea,Valea Spumoasǎ, chiar şi drumeţiile pe platoul Bucegilor, toate sunt dǎruite din abundenţǎ prin ochii vizitatorului.
Ce recomandări poți face pentru cei ce nu cunosc orașul?
Ce pot recomanda eu, când tot ce ne înconjoarǎ este la îndemâna şi sentimentul tuturor. Singura mea recomandare este cǎ pe unde vor merge sǎ lase natura sǎ intre prin ei şi mintea sǎ aleagǎ tot ce este frumos.
Poți să dedici câteva versuri cititorilor noștri?
Cu mare plǎcere.
,, O luminiţǎ-ntr-un tunel
Scânteia anemic bezna
Pâlpâind uşor discret
Întunericul din el.
Şi din raze cǎlǎtoare
Vrea sǎ fugǎ…
De întunericul din el
Cǎtre afarǎ la luminǎ
Unde lumina… este El.
Acesta este interviul dat de mine, Paul Mǎrgineanu, cetǎţean al oraşului Buşteni, care exprimǎ o stare, un spirit comun cu toţi ceilalţi locuitorii, din care reiese instantaneul.
