Casele din Cotroceni închid înăuntrul lor istoriile unor vieți la care rar se întâmplă să putem avea acces. Nu adesea cunoaștem detalii despre oamenii care le-au locuit, ambițiile și realizările lor.
Willy Pragher, un fotograf de origine germană, a realizat multe fotografii în acest cartier. Fotograful se arăta plăcut suprins de spiritul modernist al noilor case care începeau să le acompanieze pe cele în stil neoromânesc. Se pare că a prins drag de cartierul Cotroceni, căci în 1939 s-a mutat pe strada Dr. Joseph Lister nr. 67, într-o casă cu arhitectură modernă, bazată pe minimalism, geometrie și funcționalitate. Doar era neamț!
Copilăria și-o petrecuse tot în București, nefiind deloc străin de aceste meleaguri. Bunicul lui era cunoscut drept un mare comerciant și juca un rol important în comunitatea romano-catolică din București. Fotografiile lui Pragher surprind contrastul dintre noile tendințe și vechile tradiții pe care căuta să le suprindă în această țară.
În prima jumătate a secolului al XX-lea, Willy Pragher ne arăta în fotografiile sale o Românie aflată în tranziție. A fost martorul metamorfozei metropolei dintr-un ținut predominant agrar într-unul modern, urban.
Pragher a interpretat modernizarea care avea loc în România ca pe o negare a tradiției și a păstrat pe plăci fotografice realitatea unui București aflat în devenire. Contrastele cele mai lesne de observat erau cele arhitecturale. Modernismul se construia peste dărâmăturile vechilor case, iar fototograful surprindea cum acesta pătrundea în mod brutal în oraș.
În același timp, Pragher a dat o însemnătate aparte minorităților și coexistenței mai multor pături sociale, a urmărit relația românilor cu presa, fotografiind copii care citeau sau cumpărau ziare și chioșcuri de presă, dar a vizat în mod direct și înfăptuirea acesteia prin fotografiile făcute „tagmei jurnaliștilor” și particularitățile receptării presei din acea vreme.
Pragher a activat ca ziarist și fotograf de publicitate afirmându-se în puținele reviste ilustrate românești. A nimerit pe acest teren de transformare al României și s-a făcut remarcat în 1942, prin publicarea albumului fotografic „București – Orașul contrastelor”. Acesta scotea în evidență întrepătrunderea unor aspecte divergente de tip orient - occident, sat - oraș sau kitsch - bun-gust, dezvăluind un spațiu cultural deschis, cu granițe fluide, în care „înăuntru” și „în afară” existau la fel de mult la periferie, cât și în centrul orașului.
Un loc celebru la vremea lui, pe care-l putem vedea prin fotografiile lui Willy Pragher, este Cireșica, „restaurantul cu grădină și balcoane în care petrecea boema geniilor în devenire”. Aici răsunau cântecele lui Zavaidoc, de unde și reclama: „Coboară neamule, să mănânci pește batog și să-ți cânte Zavaidoc!”. Tramvaiul se golea de oamenii care coborau spre restaurantul-grădină de pe bulevardul Elisabeta.
Cireșica nu mai există decât cu numele într-o reclamă deasupra unui spațiu închis, iar cei care locuiesc astăzi în casa de pe dr. Lister nr. 67 nu cunosc multe detalii despre familia Pragher și șederea fotografului aici.
Cu toate acestea, fotografiile făcute de Willy Pragher rămân mărturii ale unor locuri care se află într-o continuuă schimbare.
Pragher a activat ca ziarist și fotograf de publicitate afirmându-se în puținele reviste ilustrate românești. A nimerit pe acest teren de transformare al României și s-a făcut remarcat în 1942, prin publicarea albumului fotografic „București – Orașul contrastelor”.
Fotografii: Isabela Văduva
.jpg)
Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
