Monument istoric plin de mister
Pe strada principală (Șoseaua Unirii), din localitatea Căciulați, într-un parc cu arbori seculari, se află Palatul Ghica, fostă reședință de vară a familiei Ghica.
Din generație în generație până la casă de creație și platou de filmare
Palatul a fost un ansamblu rezidențial voievodal a cărui construcție a fost începută în anul 1832 de către Dimitrie Ghica și lăsat moștenire fiului său, Alexandru Ghica, domn al Țării Românești între anii 1834 și 1842. Odată cu construcția sa, au fost ridicate și biserica din localitate, școala, grajdurile, sera și toate dependințele necesare unui ansamblu rezidențial voievodal. Nefiind căsătorit, domnitorul Alexandru Ghica a lăsat moștenire domeniul Ghica surorii sale, Profira Ghica, căsătorită cu colonelul Vladimir Moret Blaremberg, iar din anul 1924 a rămas în propietatea nepoatei sale, Irina, căsătorită cu diplomatul Edgar Mavrocordat, aceștia îngrijindu-se de restaurarea și conservarea palatului domnesc.
Instaurarea regimului comunist care a adus cu sine devalizarea și distrugerea parțială a dependințelor domeniului Ghica, a grăbit procedura de elaborare a Decretului Regal Numarul 2023 din 26 iunie 1945, semnat de regele Mihai I al României și contrasemnat de ministrul artelor, Mihai Ralea, prin care palatul și parcul de la Căciulați au fost clasate monument istoric.
Din 1949, timp de doi ani, palatul a fost sediul Securității Județului Ilfov și sediul Uniunii Tineretului Muncitoresc din localitatea Căciulați iar după 1951 a devenit Casă de Creație a Academiei Române, timp în care Mihail Sadoveanu,Victor Eftimiu și Alexandru Philippide au locuit aici.
De-a lungul timpului, au trecut pe aici persoane cunoscute ca: Nicolae Iorga, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Elena Lupescu, Constantin Ion Parhon, Emil Condurache dar și actori străini ce au filmat aici ca: Elizabeth Hurly, Andy Garcia, Jean-Claude van Damme și Steven Seagal.
Legendele locului
Prima legendă spune că ar exista o rețea de tunele care leagă palatul de biserică și de clădirile administrative ale domneniului, mărturie fiind o galerie din curtea bisericii, descoperită în urma unei surpări de teren iar a doua legendă, că un bărbat și-ar fi ucis iubita cu o floretă, într-una din camerele palatului, după ce a aflat că aceasta îl înșela.
Enigmă neelucidată
În anul 1983 s-au descoperit, în urma unor săpături pe domeniul Ghica, trei schelete umane, iar un deceniu mai târziu au fost găsite peste 300 de schelete de bărbați, femei și copii.Mai mulți specialiști care au participat la cercetări au avut păreri împărțite, unii susținând că ar fi fost un cimitir medieval al secolului al XVIII-lea, alții susținând că erau victime ale represiunii comuniste sau un cimitir al sectei bogumilor, iar alții spuneau că era o groapă comună din timpul ciumei lui Caragea iar Patriarhia Bisericii Ortodoxă Română a pretins că ar fi un cimitir ortodox din secolele XVIII – XIX.
Relatările localnicilor (corpurile se aflau la doar 60 de centimetri în pământ, nu erau orientați cu capul spre răsărit după ritul ordodox, fără coșciuge, fără haine, fără urme de var nestins după cum cereau regulile de igienă valabile și în perioada medievală în timpul molimei), descoperirea unei gropi ce conținea resturi textile și o jumătate nearsă dintr-un chimir bănățean ar duce la concluzia că cei morți erau dezbrăcați, hainele le erau arse ca mai apoi să fie aruncați la o groapă comună, după cum a relatat și domnul Nicolae Pantazi, fiu de deținut politic.
În cele din urmă, povestea celor peste 300 de schelete rămâne un mister.
Arhitectură
Palatul Ghica este decorat în stil neoclasic și este construit pe trei nivele: subsol, parter și etaj.Pe fațada din partea nordică a clădirii se observă scările monumentale de piatră cu balustrade lucrate artistic care se încheie în cintru și o fântână arteziană străjuită de trei îngerași.
La parter, prin holul central marginit de stâlpi ornamentali și de grandioase coloane, se ajunge la salonul principal foarte elegant, terminat în semicerc, ale cărui mari deschideri duc spre parcul și lacul din spatele clădirii.Subsolul imens, unde era amenajată în perioada interbelică sufrageria, este legat de parter printr-o scară elegantă realizată în stil Art Nouveau. Etajul este accesibil prin doua scări ce dau în holul care duce spre o încapere asemănătoare celei de la parter, dotată cu un balcon care conferă o priveliște minunată a parcului, lacului și a pădurii.
Pe fațada din partea sudică se află terasa care leagă concordant spațiile interioare de vasta peluză ce era odinioară împodobită cu o fântână arteziană, astăzi în stare de ruină. La subsol se mai află și astăzi un obiect de colecție și anume seiful Milners, care cântărește câteva sute de kilograme și a fost realizat de Thomas Milner, fost pionier în domeniul seifurilor rezistente la foc. Presărat prin dormitoare, încă se mai păstrează mobilierul de epocă Ludovic al XVI-lea, ce a aparținut odinioară Elenei Lupescu, care a locuit aici o perioadă.
Mijloace de transport :
- autobuzul 448 și 451 :de la Piața Presei Libere,București până la stația „Satul Căciulați”
- Coordonate GPS: 44°37'44.9"N 26°10'16.6"E
