Mânăstirea Balamuci cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae
Aşezată în direcţia de nord a satului Sitaru din comuna Grădiştea, Mânăstirea „Sfântul Nicolae” este ştiută sub denumirea Sitaru-Balamuci. Mânăstirea Sitaru are hramul Sfântului Ierarh Nicolae.
Istoricul mânăstirii şi călugării basarabeni
În anul 1625, înainte de construirea Mânăstirii Sitaru, a fost un mic schit. Mânăstirea a fost construită în mijlocul apelor Ialomiţa pe o insulă, apele schimbându-şi cursul, insula dăinuind ca o simplă movilă de pământ. Din secolul al XIV-lea domeniul a aparținut neamului Greceanu, care a ridicat aici o biserică şi un palat boieresc. Încă din secolul al XVI-lea a fost o biserică din lemn cu hramul Sfântului Ierarh Nicolae, împrejmuită de sfinţi monahi.
În anul 1627 Mânăstirea Sitaru a fost ctitorită de Jupânul Papa Greceanu (stăbunicul domnitorului Constantin Brâncoveanu). Între secolele XVIII-XIX Mânăstirea Balamuci a fost transformată în sucursală a Mânăstirii Sărindar din Bucureşti. La jumătatea secolului al XVIII-lea mânăstirea ctitorită de Papa Greceanu se degradase, lucru care i-a determinat pe starețul Mânăstirii Sărindar, Ieromonahul Antim, şi pe Jupân Gheorghe Greceanu să o repare între anii 1751-1752.
Seismul din 1802 a distrus mai multe mânăstiri şi biserici din Ţara Românească, printre acestea fiind și Mânăstirea Balamuci. Stareţul Pimen a restaurat acoperişul făcând în locul turlei o arcadă din lemn. Mânăstirea Balamuci, după anul 1915, a fost pentru o vreme nesupravegheată.
În anul 1928, Atanasie şi Martirie, călugări ai Mânăstirii Căldăruşani, au descoperit acest lăcaș abandonat şi au solicitat binecuvântarea de la stareţul Mânăstirii Căldăruşani, pentru a se instala aici.
În anul 1944, 24 de călugări din Basarabia, din pricina tancurilor ruseşti, s-au adăpostit la Mânăstirea Balamuci. Din cauza condiţiilor anevoioase de viaţă, lăcașul a dobândit în acea vreme şi statutul de mânăstire de penitenţă pentru preoții indisciplinaţi. În anul 1944 călugării au ridicat chilii de pământ. Cu ajutorul unor donații au fost ridicate, în partea de nord a mânăstirii, câteva chilii pentru călugări, stareţia şi blocul alimentar. Chiliile construite de călugări au fost dărâmate în anul 1975. În anul 1973 au început să sosească la mânăstire noi călugări, iar chiliile au devenit insuficiente. Seismul din 1977 a deteriorat turla bisericii. După 1989, Mânăstirea Balamuci a reajuns mânăstire de sine stătătoare, purtând hramul Sfântului Ierarh Nicolae.
Picturi şi arhitectură
În 1753 mânăstirea a fost pictată în totalitate, atât în exterior, cât şi în interior, de Macea şi Dima din Braşov și de discipolii lor. Iconostasul există încă din secolul al XVIII-lea, fiind înregistrat în arhitectura barocă. Pictura murală din interiorul mânăstirii a fost curăţată şi refăcută de Cornel Boambeş. Iconostasul şi pictura exterioară au fost refăcute de către pictorul Dan Ivanovici. Stălpii cilindrici sculptaţi în piatră, cu postamente şi partea superioară fastuos ornamentată, cu motive florale şlefuite, despart naosul de pronaos.
Pictura interioară a cerdacului conţine scene asemănătoare celor de la Voroneţ. În anul 1986, paraclisul a fost pictat de către Rafael Popescu.
Mânăstirea Sitaru, locul rugăciunilor pentru „Sfintii Părinţi” pentru mulţumire şi credinţă, pacea şi binecuvântarea sufletului.
Mijloace de transport :
- Maxi-taxi: 415, şoşeaua Fundeni
484, staţia Piaţa Presei Libere
- Coordonate GPS: 44.6977806, 26.3039474
