Biserica cu trei altare a Mânăstirii Ciorogârla
Mânăstirea Ciorogârla, cunoscută şi sub denumirea de Samurcăseşti, este situată lângă râul Ciorogârla din comuna cu acelaşi nume. Este o mânăstire creştin-ortodoxă care poartă trei hramuri: „Sfâta Treime”, „Adormirea Maicii Domnului” şi „Cuvioasa Parascheva”.
Cei trei mari ctitori: Vornicul Constantin Samurcaş, generalul Theodor Ciurea şi patriarhul Justinian Marina
Mânăstirea a fost înfiinţată de Zinca şi Constantin Samurcaş în anul 1806. Stadiile de înfiinţare ale mânăstirii sunt atestate în nouăsprezece documente. Lucările au fost oprite în iarna anului 1808 şi reluate în 1809.
În anul 1809 au fost fondate chiliile mânăstirii şi a fost finalizată zidirii mânăstirii. Aceasta a fost târnosită la 8 septembrie 1809 de sfânta sărbătoare a Naşterii Maicii Domnului. În 1848, după moartea Vornicului Constantin Samurcaş, Alexandru Samurcaş, nepotul acestuia şi în acelaş timp fiu adoptiv, redactează un document prin care asigură suprafaţa de teren şi construcţiile, aplicând astfel reguli bisericeşti.
În anul 1838 mânăstirea a fost avariată de un cutremur, iar prima dată a fost refăcută în anul 1845 de către Alexandru Samurcaş. Între anii 1866 și 1894, Fevroia Vlădoianu, stareţă a mânăstirii, ajutată de câteva familii de buni enoriaşi, a iniţiat lucrările de refacere a chiliilor şi a mânăstirii.
În anul 1941 mânăstirea a fost dărâmată şi astfel s-a reclădit după proiectele arhitectului Ion Cernescu, care a proiectat atât interiorul, cât şi exteriorul mânăstirii într-un mod diferit față de mânăstirea veche, menţinând doar cele trei altare. După reclădirea noii mânăstiri, s-a modificat unul dintre cele trei hramuri, altarul din stânga care deţinea hramul „Naşterea Maicii Domnului” a fost cinstit Sfintei Cuvioase Parascheva, cel din dreapta cinstit cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”, iar altarul principal al bisericii a fost cinstit cu hramul „Presfânta Treime”.
În anul 1944 racla cu moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva a fost adusă şi ocrotită în Mânăstirea Samurcăseşti. În acelaşi an au mai fost ridicate trei chili: stareţia, colecţia muzeală şi casa preotului. În urma cumplitului seism din 1940, generalul Theodor Ciurea dorea să refacă întregul amplasament monahal. Biserica a fost zidită şi urma să fie pictată, dar generalul a fost înaintat în grad şi trimis în misiuni pe front.
Pentru a se putea oficia slujbe, biserica a fost târnosită în anul 1943 de către patriarhul Nicodim Munteanu. Lucrările neterminate ale lui Theodor Ciurea au fost duse la bun sfârşit de către patriarhul Justinian Maina, astfel reconstruindu- se întreg ansamblul mânăstiresc. După târnosirea bisericii s-au ridicat în jurul bisericii: chilii, trapeza, ateliere şi clopotniţa, după planul arhitectului Ioan Paraschivescu, în anul 1958.
Între anii 1976 și 1988 au fost alocate fonduri pentru refacerea anumitor obiective din cadrul mânăstirii, a fost refăcută pictura interioară a bisericii, instalaţia electrică şi acoperişul chiliilor. În anul 2000 ansamblul mânăstiresc traversează un proces de refacere şi consolidare. Între anii 2000 și 2004 s-a ridicat o clădire pentru atelierul de tâmplărie, s-au reamenajat scările, soclul şi trotuarul, stareţia, casa preotului şi muzeul. Între anii 2005 și 2007 s-au refăcut pictura şi acoperişul, tavanul, iar iconostasul a fost înlocuit.
Arhitectura mânăstirii
Construită în stil brâncovenesc pe un postament înalt, cu o singură turlă grandioasă situată pe naos, susţinută de patru bolţi, cu cerdacul deschis, sprijinit de opt stâlpi cilindrici, puternici, din cărămidă, biserica ilustrează originalitatea ctitorilor ei. Iconostasul este, de asemenea, lucrat în stil brâncovenesc, împodobit cu motive florale şi vegetale.
Mânăstirea creştin-ortodoxă Samurcăseşti este un adevărat îndemn pentru curăţarea sufletului, pentru străduinţa, nevoia şi osteneala tuturor credincioşilor.
Mijloace de transport:
-autobuz: 62, staţia Gara de Nord
