Un monument ce a rezistat numeroaselor încercări ale timpului
Biserica Sfântul Ilie datează din secolul al XVII-lea, este in curtea cimitirului și este declarată monument istoric, fiind amplasată în cartierul Pipera din orașul Voluntari.
Biserica și schitul de călugări
Din documentele aflate în arhiva parohiei reiese că biserica exista în secolul al XVII-lea alături de un schit de călugări ce aparțineau Moșiei Tătărani, zestre a domniței Ralița Crețulescu, fiica clucerului (boier ce se ocupa cu aprovizionarea curții domnești) Iordache Crețulescu (decedat în anul 1784).
Din alt document, datat la 15 februarie 1788, se află că schitul și biserica erau sub conducerea unchiului Raliței, monahul Ioil, care a întreținut bunăstarea lăcașului.
În anul 1768, în urma unei năvăliri turcești, biserica a fost vandalizată, timp în care obiectele de cult au fost năruite sau pierdute, acestea fiind înlocuite anevoios de preoții ce slujeau aici. Tot atunci, s-a născut și ideea că, în semn de batjocură, armatele turcești au aruncat clopotul cel mare în lac. În anul 1807, fiul Raliței, Alexandru Crețulescu, a moștenit de la mama sa moșia împreună cu biserica și schitul, iar opt ani mai târziul l-a numit administrator a toate cele aparținătoare lăcașului de cult pe ieromonahul Ambrozie.
Schitul de călugări a fost desființat în timpul secularizării averilor mânăstirești, reformă adoptată de Alexandru Ioan Cuza, prin care proprietățile bisericii treceau în proprietata statului, iar Biserica Sfântul Ilie a rămas biserică parohială pentru locuitorii fostului sat Tătărani, actualul cartier Pipera. În anul 2009, la finalizarea unor reparații importante, biserica a fost resfințită de protosinghelul (n.r.- grad monahal superior singhelului și inferior arhimandritului; monah care are acest grad ) episcop Versanufie Prahoveanu.
Arhitectură
Biserica Sfântul Ilie nu are ctitorul cunoscut și nici anul construcției sale, dar ca obiecte de valoare sunt reprezentate de patru icoane pictate în ulei, ce datează din anii 1885 și 1897, care sunt însemnate cu anii respectivi și înscrisul „pictor necunoscut”.
Lăcașul are altar, naos, pronaos și pridvor închis, este zidit din cărămidă, are o singură turlă și iconostasul din lemn cu icoane simple, iar pictura în frescă este realizată de un artist bisericesc necunoscut.
Mijloace de transport:
- coordonate GPS: 44.499518, 26.123876
- autobuzul 445: de la stația „Metrou Pipera”, București, până în cartierul Pipera
- autobuzul 567: de la stația „Tei - Jolie Ville”, București, până în cartierul Pipera
