Unul dintre cele mai vechi şi cunoscute lăcaşuri de cult din Bucureşti este Biserica Sfântul Elefterie Vechi, aflată în zona Eroilor din Sectorul 5.
Pe pisanie stă scris pentru generaţii: „Această sfântă și dumnezeiască biserică, care prăznueşte pre numele marelui Mucenic Gheorghe și a Sfântului Sfesteno Mucenic Elefterie, s-au ridicat și s-au zidit dan sin Macsin cupet, prin osteneala Presfințitului Mitropolitu al Ungrovlahiei Chir Neofit și a dumisale jupan Andrei zaraf, unchiol răposatului, pre carele i-au fostu lăsată epitrop la moartea dumnealui și s-au săvarșitu această dumnezeiască biserică în zilele preluminatului și preînnălțatului domnu Io Mihai Racoviță Voevod, într-o pomenire vecinică ctitoriloru și ostenitori cei mai sus pomeniți. Leat 7252, mai 4.” Aceasta a fost ctitoria pe scurt.
A fost ridicată între anii 1743 şi 1744 pe o insulă a Dâmboviţei, în zona actualului Pod al Eroilor, unde se afla un mic cartier, în faţa morilor Mitropoliei Bucureştiului.
Istoricul G.I. Ionescu-Gion scria în "Istoria Bucurescilor": "e zidită dupe 1748 de mitropolitul Neofit I, din paralele lăsate de neguţătorul Maxim Cupetul. E considerată ca schit al Mitropoliei. Hramul bisericii este Sfântul Elefterie. A avut şi are icone de minuni făcetore. Acatistele la Sfântul Elefterie sunt bune pentru multe, încă din secolul XVIII”.
A fost îngrijită de mulţi dintre mai marii vremurilor, fiind zdruncinată serios la cutremurele din anul 1802 şi 1838. Peste câteva decenii, este refăcută, consolidată, căpătând un stil neo-clasic.
În apropiere este amplasată o şcoală cu numele Sfântul Elefterie, la 1885, după care zona începe să se dezvolte, apar bulevarde. La 1915, lăcaşul este clasat drept monument istoric prin decret regal.
Lucrări de restaurare sunt efectuate în anii care vin – coloane, arce, bolţi, turnul clopotniţei, şarpanta, cornişa, pridvorul -, este scoasă la iveală şi vechea pictură exterioară.
În 1934 este aliniată şi îndreptată, ca să se încadreze în noile planuri zonale, pentru ca un an mai târziu să înceapă construcţia Bisericii Sfântul Elefterie Nou, terminată la 1971.
Biserica Sfantul Elefterie Vechi are 19 metri lungime şi 6,4 metri lăţime, seamănă cu lăcaşuri precum Batiştei sau Mântuleasa. Este de tip triconc, cu absidă la altar şi alte două în lateral, cu pronaos supralărgit şi turnul clopotniţei ridicat peste pronaos. În pridvor pot fi observate arcele aşezate pe coloane cilindrice din piatră.
În prezent, slujbele sunt oficiate în Elefterie Nou, iar în Elefterie Vechi se mai ţin botezuri, cununii sau ceremonii funerare.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti
