Una dintre cele mai vechi biserici din Bucureşti, Mihai Vodă, rămasă în picioare până astăzi, a fost ctitorită la 1594 de către voievodul Mihai Viteazu. Pentru acest obiectiv turistic, chiar ai nevoie să fii ghidat, întrucât este ascuns între blocuri pe strada Sapienţei din Sectorul 5.
Iniţial, lăcaşul de cult a fost amplasat pe Dealul Mihai Vodă, cel mai înalt punct al Bucureştiului, devenind un ansamblu mănăstiresc.
Potrivit site-ului enciclopediaromaniei.ro, conform unui document din 1591, ctitoria lui Mihai Viteazu avea statut de stavropighie patriarhală şi era în jurisdicţia canonică a patriarhiei de la Constantinopol.
Lângă biserică au fost construite ulterior turnul clopotniţă, case domneşti şi pentru stareţi, o sală de mese şi o bucătărie, pivniţe. Din ansamblul mănăstiresc se ieşea pe un pod peste Dâmboviţa, făcut tot de Mihai Viteazu. Totul era înconjurat de un zid, ca o veritabilă cetate.
Pe frontispiciul bisericii scrie: „La 1594 s-a zidit această biserică, iar uşa în anul 1711, pe timpul egumenului Iosif din Milos”. Lăcaşul a fost închiat de către Mihai Mănăstirii Simonopetra de pe Muntele Athos.
Domnitorii următori au păstrat valoarea şi însemnătatea ansamblului mănăstiresc.
Mulţi călători străini au descris-o în jurnalele lor: „Sâmbătă ne-am dus să slujim Liturghia într-o mănăstire care poartă numele Sf. Nicolae, ctitoria răposatului Mihai Vodă, aşezată tot pe o înălţime la marginea oraşului, de mari proporţii şi măreaţă, cu trei turle” – scria Paul din Alepo, conform enciclopediaromaniei.ro.
Anul 1666: călătorul turc Evliya Celebi descrie mănăstirea ca fiind construită din piatră, aşezată pe un deal, având ca anexe 100 de încăperi.
Ansamblul a constituit reşedinţă domnească şi pentru Constantin Mavrocordat, Alexandru Constantin Moruzzi, Alexandru Ipsilanti.
Cutremurele din 1802 şi 1838 au afectat ansamblul, dar a fost pus la punct de fiecare dată, ba chiar l-a găzduit pe primul domn pământean, Grigore al IV-lea Ghica, între 1822-1828.
În timpul războiului ruso-turc, aici a funcţionat un spital pentru răniţi, mai târziu o şcoală de medicină.
De remarcat că, până în 1848, slujbele de aici au fost oficiate în limba greacă, apoi a fost folosită limba română la liturghii.
Arhivele statului au fost adăpostite aici, după Unirea Principatelor, mai târziu administraţia locală şi poliţia.
Dimitrie Onciul şi Bogdan Petriceicu Hasdeu, şefi al Arhivelor, au insistat pentru refacerea acestui monument istoric. Aşa că aici se înfiinţează Palatul Arhivelor Naţionale.
Pe vremea regelui Ferdinand, la vechea mănăstirea depuneau jurământul de credinţă cei care intrau în Ordinul Mihai Viteazu.
Aici a fost adăpostit şi Tezaurul României. Complexul Mănăstirii este declarat monument istoric în 1955.
Perioada comunistă, realizarea Centrului Civic
Trebuia loc pentru Casa Poporului. Parte a ansamblului Mănăstirii Mihai Vodă – cu turnul clopotniţei şi biserica mănăstirii – scapă de planurile lui Ceauşescu. Cu foarte mult noroc, faţă de cele 20 de biserici demolate între 1977 şi 1989, Biserica Mihai Vodă este translatată, la propunerea mai multor personalităţi, în spatele unor blocuri, acum peste drum de Parcul Izvor. Au fost demolate însă anexele. O parte dintre osemintele mai marilor vremii au fost salvate.
Biserica Mihai Vodă a fost deschisă pentru credincioşi în 1994. Pictura neobizantină a fost restaurată. Osemintele sunt îngropate în grădina din curte, vegheate de o cruce de piatră. Biserica are o raclă cu moştele mai multor sfinţi şi poartă hramul Sfântul Nicolae.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti
