Am fost și eu în Piața Universității aseară, asistând, mai degrabă furios, la degringoladă. Se spune – în fals – că oamenii nu știu ce vor după ce au obținut demisiile cerute marți-noapte. Nu e adevărat. Oamenii din stradă sunt dezorientați și destul de ușor manipulabili. Dar știu ce vor. Unii sunt monarhiști, unii sunt republicani, unii vor o nouă Constituție, unii o Adunare Constituantă, unii revoluție, alții doar o anarhie demonstrativă, unii sunt agenți infiltrați, unii se tem sincer de consecințele economice ale unor mișcări de durată în stradă, s-a pronunțat chiar expresia „indicele de țară”. Ziarist, am încercat să iau pulsul acestei mișcări căreia îi lipsesc liderii (o problemă fundamentală a societății românești, tot mai atomizate), discursurile mobilizatoare, revendicările concrete, o bază de negociere cu Sistemul pe care își propune să îl reseteze.
Am încercat să sintetizez ce am înțeles eu din ce vrea Strada. Revendicarea numărul unu a Străzii este aceasta: o lustrație adevărată – toți cei care au fost propulsați în funcții de actuala clasa politică trebuie să se retragă. Îmi permit să constat că aceasta nu este – obiectiv vorbind – posibil. Sunt și oameni politici rezonabili care ar fi sacrificați de o asemenea măsură - revoluționară, dar nedemocratică. Foarte puțini, e adevărat. Dar eliminarea paraziților din politică trebuie să se facă - oricât de mult ne-am dori altfel - organic.
Am încercat să sintetizez ce am înțeles eu din ce vrea Strada. Revendicarea numărul unu a Străzii este aceasta: o lustrație adevărată – toți cei care au fost propulsați în funcții de actuala clasa politică trebuie să se retragă. Îmi permit să constat că aceasta nu este – obiectiv vorbind – posibil. Sunt și oameni politici rezonabili care ar fi sacrificați de o asemenea măsură - revoluționară, dar nedemocratică. Foarte puțini, e adevărat. Dar eliminarea paraziților din politică trebuie să se facă - oricât de mult ne-am dori altfel - organic.
Dintre dorințele mai realiste ale Străzii, am recompus următoarele treisprezece revendicări:
1. Un nou contract social între guvernați și guvernanți. Pe puncte, cu responsabilități și obligații clare. Prioritățile: refacerea sistemului de Educație, refacerea sistemului de Sănătate. Finanțare adecvată pentru cele două sisteme publice care să devină adevăratul „interes național”. Reducerea bugetelor serviciilor de „siguranță” națională (serviciile secrete). Banii trebuie redirecționați înspre Educație și Sănătate.
2. Înființarea unui corp de control independent care să cerceteze activitatea Companiei Naționale de Autostrăzi, a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și a altor instituții cu rezultate catastrofale, vizibile de către orice cetățean.
3. Transparentizarea tuturor deciziilor publice. Toate insituțiile publice să fie obligate să-și prezinte bugetele defalcat, on-line, dar și prin metode off-line – fiecare cetățean să primească în cutia poștală un pliant în care este anunțat, detaliat, unde se duc banii săi.
4. Un Pact Național Anti-Corupție. Revizuirea Codului Penal, cu pedepse mult mai aspre pentru corupție. Promovarea legii confiscării extinse a averilor dobândite ilicit în cazul marilor corupți (limita de la care începe marea corupție am identificat-o ca fiind un prejudiciu adus statului de cel puțin un milion de euro).
5. Un Pact Național pentru favorizarea întoarcerii în țară a specialiștilor români formați la universitățile cu cele mai bune rezultate internațional.
6. Schimbarea regulilor impozitării. Impozitarea marilor averi. Concomitent, oferirea unor avantaje care să încurajeze angajatorii.
7. Prioritizarea politicilor sociale, pornind de realitățile concrete ale României – sărăcia extremă a unor procente însemnate ale populației.
8. Desființarea TVR și reînființarea ei pe o structură mult mai suplă, scoaterea acesteia de sub influența politică (Consiliul de Administrație depolitizat total).
9. Asigurarea drepturilor elementare pentru toți cetățenii – inclusiv dreptul la locuire.
10. Criterii de integritate și competență pentru ocuparea fiecărei funcții publice. Un control mult mai riguros al acestora.
11. Promovarea unui management competent în instituțiile publice – prin salarii, bonusuri de performanță, cotă-parte din unele contracte. Stabilirea unor obiective de management, care dacă nu sunt îndeplinite atrag după demiterea managerilor și chiar sancțiuni financiare.
12. Reducerea progresivă a aparatului bugetar, în următorii cinci ani: un aparat bugetar mult mai puțin încărcat.
13. Un stat laic, în care Biserica Ortodoxă Română (precum și celelalte culte) nu primesc – deloc – finanțare de la buget.
