Până la capăt!
Echipa națională a României a obținut un rezultat de egalitate cu Finlanda, norocos, dar meritat, cu un gol marcat în minutele de prelungire ale meciului. Mulți spectatori au primit vestea în afara stadionului pentru că prin minutul `80 și-au pierdut nădejdea în „tricolori” și au părăsit arena.
Marți seară, când toți microbiștii se obișnuiseră deja cu ideea că vor striga Hai România! din fața televizoarelor, s-a anunțat că meciul se joacă cu spectatori. Miercuri dimineață președintele Federație Române de de Fotbal (FRF) a susținut o conferință de presă și a anunțat că biletele se vor pune în vânzare de la ora 14.00. La câteva ore după deschiderea caselor s-a luat măsura de a limita numărul de bilete acordate la 4. Ele se dau doar cu buletinul. Am auzit că în acea zi au fost oameni care au cumpărat și câte 20 de bilete.
Victoria departamentului juridic al FRF i se datorează avocaților Adrian Stîngaciu și Paul Ciur. Juriștii au făcut apel la motivarea Comisiei de Disciplină a UEFA primită abia săptămâna trecută. Cazul a fost judecat de urgență de președintele Comisiei de Apel, spaniolul Pedro Tomas. El a fost convins de argumentele juriștilor români și a decis suspendarea deciziei Comisiei de Disciplină și judecarea apelului pe fond la o altă dată. Avocații FRF au demarat apelul în ciuda micilor șanse de reușită, poate ar fi un exemplu și pentru noi, spectatorii neîncrezători.
Cătălin Tolontan a scris despre nemulțumirea forului european față de apelul deciziei Comisiei de Disciplină. Jurnalistul a avertizat că „e o ultimă șansă oferită publicului de a învăța ceva” și că organizarea meciului într-un interval atât de scurt este un test „cumplit” pentru federație. (Titlul editorialului este Avertismentul stadionului plin, a apărut în nr. 235, anul 91 al Gazetei Sporturilor).
Marți, pe la ora 16.00, m-am așezat disciplinat la coada de la casele de bilete din bulevardul Basarabia. Abia după aproximativ două ore am pus mâna pe mult râvnitul bilet. Coada se mișca precum un motor înecat - stagna de fiecare dată când biletele erau epuizate până când se aduceau altele. Casele au fost deschise până spre dimineață. Titlul de pe prima pagina a „Gazetei” de miercuri era „SOLD OUT”.
Am ajuns în zona Muncii pe la ora 19.30, pentru că îmi era frică de aglomerația de la porțile stadionului. Trei suporteri finalnadezi care purtau eșarfele albastre în jurul gâtului au fost întâmpinați de jandarmi, ei au fost sfătuiți să ascundă fularele și li s-au oferit indicații.
Cu vreo câteva minute înaintea începerii meciului s-a anuțat la stația de amplificare că în stadion au intrat 40 de mii de specatori și că mai sunt mulți la porțile stadionului. Mă felicitam pentru că am venit mai devreme și îi compătimeam pe cei peste 10 mii de spectatori blocați în filtrele foarte stricte. Aceeași „Gazetă” a anunțat aseară 54.364 de suporteri - un record. Sunt sceptic în legătură cu această cifră pentru că am văzut, chiar și în a doua repriză, pâlcuri de locuri goale în tribune, iar înainte să plec spre stadion am văzut imagini cu o captura de bilete a autorităților de la bișnițari.
Înainte de începerea meciului spectatorii români au cântat imnul național și l-au aplaudat pe cel al finlandezilor. Suporterii României nu au mai văzut un gol din martie cu Feroe. Victoria putea să însemne calificarea. Selecționerul Anghel Iordănescu a trimis în teren o echipă ofensivă. România a ratat mult în prima repriză, spre disperarea fanilor. Ce-i drept, a arătat mult mai bine ca în partidele precedente în care nu a marcat, aș zice chiar că prima repriză a acestui joc a fost cea mai bună din acest an. Jucătorii români au arătat o tehnică mult mai bună ca finlandezii. Keșeru, în rol de pivot, a reușit de câteva ori să întoarcă fața la poartă cu mingea la picior - ceea ce este esențial pentru un atacant. De departe cel mai iubit jucător a fost Sânmărtean. Publicul se entuziasma de fiecare dată când fostul mijlocaș stelist dribla. Îmi dă senzația că uneori are o relație de simbioză cu mingea. La Budapesta, Insulele Feroe conduceau Ungaria cu 1 - 0 și se părea că existau premisele unei sărbători în Piața Universității - a calificării. Entuziasmul mi s-a tăiat în minutul 67 când finlandezii au deschis scorul. Aflu și că Ungaria a egalat, ba chiar a reușit să preia conducerea câteva minute mai târziu. Galeria a încurajat echipa imediat după primirea golului, dar și-a pierdut răbdarea spre minutul 80 când au început să plece. Cei rămași huiduiau și strigau Demisia. Golul României vine când nimeni nu mai credea. Norocos, în prelungiri.
Imediat după fluierul final, jucătorii în frunte cu Vlad Chiricheș, care a sprintat aproape spre tunel, au vrut să părăsească terenul. Căpitanul României, Răzvan Raț, i-a întors pe jucători la centrul terenului ca să aplaude specatorii. Fondul sonor predominat era format din fluierături, dar au fost și oameni care au aplaudat.
Programul la metrou a fost prelungit, iar spectatorii au putut ajunge acasă.
Fotbalul oglindește foarte bine starea unei societăți. La un preț uniform de 20 lei - unul corect raportat la salariul mediu - au dispărut barierele între tribune și peluze. Ușor, ușor, datorită și infrastructurii stadionelor, nu mai există teama de a veni cu copilul la meci (bine, tata nu a avut-o niciodată). Probabil că vom putea savura un joc de fotbal mai bun atunci când vom primi mai puține atenționări de la UEFA. Echipele de fotbal din Vest se bazează foarte mult pe suportul financiar al fanilor. Manchenster United a anunțat deja preînscrieri la abonamentele din sezonul 2016 - 2017. Practic, vedem în momentul acesta exact ce merităm.
Pentru a fi sigur de calificarea la Campionatul Eurpean din vară, este necesară victoria împotriva Insulelor Feroe din meciul de duminică, 11 octombrie.
