Ambasada Mexicului în România a organizat, în cinstea aniversării a 80 de ani de relații diplomatice între Mexic și România, o întâlnire între iubitorii de fotografie din România și renumitul fotograf mexican Rogelio Cuéllar. În cadrul întâlnirii, de la F64, Rogelio Cuéllar a vorbit despre principalele teme abordate de-a lungul timpului: peisajul urban, nudul fotografic și portretistica personalitităților din literatură, precum: Gabriel García Márquez, Jorge Luis Borges, Octavio Paz, Juan Rulfo, Carlos Fuentes, Julio Cortázar sau Mario Vargas Llosa, dar și despre portretele fotografice ale lui Emil Cioran, realizate de acesta, portrete ce au fost expuse în premieră mondială în România la Biblioteca Națională a României, începând cu 15 septembrie până pe 31 octombrie.
El paso del tiempo no es el paso del hombre (n.r. - Trecerea timpului nu reprezintă trecerea omului)
Roger Cuéllar a început prezentarea prin a spune că și-a început cariera fotografică la vârsta de 17 ani, iar acum are deja o carieră de 43 de ani. Acesta consideră că fotografiile alb-negru reflectă mult mai bine profunzimea luminii. Citându-l pe un poet mexican: „Realitatea este mai reală în fotografiile alb-negru”.
În albumul său El rostro de las letras (Chipul literelor) Cuéllar a realizat o retrospectivă ce reunește 155 de portrete ale celor mai importanți scriitori latino- americani. Acest album este structurat pe trei părți principale, prima se referă la personalitățile care au împlinit 100 de ani în momentul în care au fost fotografiate, adică cei născuți în anul 1914, o altă parte este dedicată celor care au murit în 2014, ultima aparține scriitorilor născuți în 1927. Accentul nu cade în cadrul acestuia pe chipul personajelor, ci privirea joacă un rol fundamental, există aici un dialog al privirilor între scriitori și fotograf. Așa cum menționa distinsul fotograf: „În toate portretele realizate încerc să captez privirea, muncesc cu două-trei camere în același timp, prefer dialogul tăcerii, al privirii lor. Procesul prin care ajung să construiesc în mod conceptual portretul este să încerc mereu să mă apropii de inima, esența personajului pe care vreau să îl fotografiez”. Nu au fost folosite la conceperea acestui album alte lumini, doar cele naturale și ambientale.
Scriitorii au fost fotografiați pe parcursul chiar a 28 de ani, cum este José Emilio Pacheco, prieten al fotografului, care, atunci când i s-a propus să fie fotografiat în biblioteca sa, a spus: „Nu este biblioteca mea, ci sufrageria mea”.
Alte teme abordate de fotograf sunt nudurile masculine și feminine, unde accentul nu este pus pe privire, ci corpul este privit ca un peisaj, iar corpul uman devine una cu peisajul. Fotograful a menționat că: „Îmi place să lucrez cu formatul 6 ori 6, diafragma 5,6. De asemenea, prefer lumina de dimineață și chiar când este înnorat”.
Portrete fotografice ale lui Emil Cioran în premieră mondială în România
Esther Seligssen, poeta și traducătoarea în spaniolă a filozofului român, l-a introdus pe Roger Cuéllar în universul lui Cioran, împrumutându-i cărțile sale și vorbindu-i despre filozofia acestuia. În iarna anului 1989 fotograful a călătorit la Paris și s-a întâlnit cu Emil Cioran. La propunerea de a fi fotografiat, Cioran i-a replicat: „Nu-mi place să fiu fotografiat, dar dacă spuneți că veniți din partea lui Esther, ne putem întâlni peste trei luni”. Nu putea sta atât în Paris, motiv pentru care i-a propus să facă mai repede fotografiile. Emil Cioran a fost de acord. Cuéllar l-a surprins pe Cioran în ianuarie 1990 în intimitatea apartamentului său din Paris în plină activitate intelectuală: citind o carte, scriind un text ori vorbind cu soția sa, Simone Boué.
Deschiderea expoziției de portrete cu Emil Cioran a avut loc pe 15 septembrie la Biblioteca Națională, cu sprijinul Epson, și va putea fi vizitată până pe 31 octombrie 2015.
Prezentarea de la F64 a fost încheiată cu afirmația lui Roger Cuéllar: „Privilegiul pe care mi l-a oferit fotografia în carieră este tocmai că mi-a oferit prilejiul de a mă împrieteni cu persoane pe care le admir foarte mult”.
.