În cadrul proiectului „Tineri la Repetiții”, inițiat de site-ul LiterNet și destinat tinerilor sub 30 de ani, am putut asista la repetiția celor de la London Symphony Orchestra care au interpretat împreună cu pianistul Lars Vogt, sub bagheta dirijorului Ion Marin, concertul pentru pian în La minor, op. 16 de Edvard Grieg și „Pasărea de foc” de Stravinski.
Chiar dacă ora 11.00 nu poate fi considerată o oră matinală, ca orice tânăr sub 30 de ani, am pornit totuși ca o vijelie pe ulița mare spre Sărindar, cu pumnii strânși, privirea stinsă, hotărâtă să ajung la timp. Instrucțiunile cu privire la punctualitate erau foarte bine precizate de către organizatori în mesajul de confirmare și, oricât îmi forțam imaginația să mai adauge încă o mărgea anecdotică la lungul șir de scuze și pretexte schițate încă din patul cald, un atare prilej îmi impunea totuși un minim de seriozitate.
În sfărșit, ajunsesem la timp. Îmi menajasem emoțiile și impresiile, lasându-le să evolueze lin pe măsură ce mă avântam pe scările Sălii Palatului ghidându-mă cu sfială după acordurile haotice venite din sala de repetiții. Sala fiind aproape goală, mă îndreptasesm totuși timid spre ultimele rânduri, potrivindu-mi respirația agonisită după atâta amar de trepte. Îmi alesesem locul și mă afundasem demn în scaunul meu smulgându-i un mic scâncet. Bineînțeles că eram ridicolă cu toată solemnitatea mea ce contrasta puternic la văzul pantalonilor scurți înflorați și tricourilor casual ale virtuozilor.
Câte un vilonist întârziat mai răsărea sporadic din culise și țeseam cu naivitate în jurul prospețimii apariției sale câte o poveste: despre cum și-a sorbit cafeaua pe una dintre ulițele Bucureștiului, un oraș ca oricare altul în care mai concertase de altfel; despre cum s-a îndreptat mai apoi spre Sală, urmărind cu fidelitate harta frumos ilustrată de pe spatele broșurii turistice lăsate pe noptiera din camera de hotel, plăcut surprins fiind pe alocuri de arhitectura – desigur, eclectică – a orașului și încântându-se de cerul înalt, albastru, de vântul bucureștean, neașteptat de dulce în acea dimineață.
Îmi regăsisem firescul și mă concentram pe disonanțele care curgeau înainte. În toată îmbulzeala asta de sunete, fraze muzicale neterminate, pianul trona falnic, tăcut în mijlocul scenii, însă nu dură mult, și pianistul Lars Vogt se alăturase șaradei, adăugând haosului o notă macabră.
În fine, un „Șșt” respectuos a retezat scurt toată mișcarea browniană a sunetelor, semn că dirijorul pășea în scenă.
Singura repeție la care mai asistasem a fost filmul lui Fellini, Prova d’orchestra, în așa fel încât mă așteptam la cele mai spectaculoase incidente, la rotunjiri de fraze neobișnuite, formule tainice, de neînțeles, însă pline de sensuri metaforice ce numai un neinițiat ignorant cu predispozitii la tot felul de analogii lunatice, liric-obscure le-ar putea pătrunde. Desigur, nu s-a întâmplat așa, „London Symphony Orchestra” nu a iscat nicio grevă, nicio răzvrătire spontană, iar dirijorul Ion Marin îmbina culorile timbrale dând indicații executate mai apoi cu profesionalism de către orchestră și sorbite cu nesaț de antenele mele lunatice. Așa am aflat că după un crescendo se insinuează o cezură și cum cadențările pot fi mai bine controlate dacă sunetele sunt mai puțin precipitate.
Dincolo de impresiile mele puerile, subtilitatea pianistului Lars Vogt și talentul orchestrei londoneze în frunte cu dirijorul Ion Marin mi-au oferit cele mai dulci visătorii pe fondul concertului de pian al lui Edvard Grieg, urmând ca părți din „Pasarea de foc” a lui Stravinski să-mi implanteze în plex tot felul de emoții. Salve de vibrații măturau sala, atragând ca niște gheare forme disparate ale unei realități dezlânate, plămădindu-le într-o unitate ce capătă sens și se așterne cu o desăvârșire atât de firească.
Închei romanțios cu aceasta convingere că într-adevar muzica salvează, ea netezește orice pliu mai răzleț ce ar amenința armonia trecerii noastre prin această lume.
Mă înclin în fața inițiatorilor proiectului „Tineri la repetiții” și încurajez tinerii să urmărească aici pentru noi repetiții.
