Într-o perioadă când în București sunt organizate doar ateliere de pictură sau spectacole de stand-up comedy, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” în colaborare cu Administrația Națională a Penitenciarelor ne-au propus, în ziua de vineri 17 iulie, un eveniment inedit și original, prima ediție a Festivalului de folclor pentru deținuți.
Cele două instituții colaborează de trei ani. În cadrul muzeului se organizează, în diverse perioade ale anului, expoziții artistico-plastice, unde pot fi văzute obiecte confecționate de persoanele private de libertate. Doamna Paula Popoiu, director general al muzeului, a promis să aloce mai mult timp și spațiu artiștilor din penitenciare. Și îi așteaptă și pe scriitorii, în număr tot mai mare în ultima perioadă, să-și lanseze cărțile la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”.
Înainte de începerea spectacolului, care s-a ținut pe scena „Dumitra” din curtea muzeului, au început să apară grupuri de persoane costumate în port popular. Fiecare grup era însoțit de cel puțin cinci persoane, unul sau doi coordonatori, iar restul persoane care se ocupau cu pază și siguranță, foarte importante pentru confortul spectatorilor.
Atenția mi-a fost atrasă de singurul grup de femei, participant la festival. Era format din șapte fete, toate până în 25 de ani. Mi-au spus că reprezintă Centrul de Detenție Craiova. Le-am rugat să se prezinte și să-mi spună de ce se află „după gratii”. „Sunt Gabi, am 21 de ani și am fost condamnată pentru complicitate la viol, pedeapsa de 5 ani. Antonela, 20 ani, pentru furt, 3 ani. Irina 19 ani, complicitate la furt calificat, 3 ani. Rusoaica, 23 ani, condamnată pentru tâlhărie, 7 ani”.
Am rămas câteva secunde fără cuvinte, apoi le-am întrebat „cum este viața la centru?”. „Este foarte frumos! Avem foarte multă libertate, se organizează multe activități! Nici nu simțim cum trece timpul!”, mi-au răspuns. Frumos? Libertate? Așa o fi !
Directorul general adjunct al Administrației Naționale a Penitenciarelor, doamna Ioana Morar, a făcut în deschiderea evenimentului câteva precizări, binevenite, pentru marea majoritate, care nu înțelegea ce se întâmplă acolo: „Reprezentațiile folclorice, ne reamintesc că arta și tradițiile sunt pretexte educative, excelente, pentru tot ce înseamnă eforturi de reintegrare socială, deopotrivă al persoanelor custodiate și în egală măsură al personalului, din punctul de vedere al eforturilor investite. Priviți cu deschidere toate reprezentațiile, priviți-i ca și oameni care vă pot surprinde cu talentul lor, pentru că în fiecare dintre ei este un potențial pozitiv”.
A început festivalul! Penitenciarul Târgu Jiu a fost reprezentat de ansamblul de muzică și dansuri populare „Jiulețul”, au urmat fetele din formația de muzică populară „Speranțe”, de la Centrul de Detenție Craiova. Nu știu dacă ele și-au ales repertoriul sau altcineva. Melodiile alese - „Mai vino seara pe la noi Ionele dragă”, „Dar-ar naiba-n tine dragoste”, „Am iubit și eu odată”, m-au făcut să cred că le lipsește totuși ceva.
Formația de muzică populară „Hora” de la penitenciarul Găești a continuat spectacolul, urmată de formația „Brâul muntenesc”, de la penitenciarul Ploiești. Formația „Jilava Band” de la Penitenciarul București Jilava a încheiat prima ediție a Festivalului de folclor al deținuților, ediția 2015.
Ca la orice eveniment, părerile spectatorilor au fost împărțite. Unele apreciative, la adresa celor ce depun eforturi pentru reintegrarea „celor ce au greșit”, altele de dezamăgire. Doamna Ioana, trecută de 60 de ani, se uita la scena și plângea. Rezemată de un copac undeva pe margine, la umbra spunea „mă uit și nu pot să înțeleg cum pot fi lasați să se plimbe si distreze? Când doar eu știu cât m-am chinuit prin spitale cu soțul meu, când a fost tâlharit și bătut de unul ca ei”.
