În Piaţa Lahovari numărul 7 are loc vara aceasta a doua ediţie a evenimentului „Grădina cu filme – Cinema & More”, un proiect creart – Centrul de Creaţie, Artă şi Tradiţie.
Amenajată într-o curte generoasă, grădina surprinde prin linişte. Cu toate că se află în mijlocul Bucureştiului, în mijlocul unui vacarm constant, oaza asta e primitoare cu o atmosferă stilată, colorată, intimă. Mi-a atras atenţia uriaşul graffiti care îmbracă peretele casei vecine. Are 16/10 metri şi este semnat de Sweet Damage Crew. Şi scaunele cu numele unor cineaşti celebri. M-am aşezat pe cel al lui Christian Bale, la masa nr.14, cu vizibilitate foarte bună, mi-a sugerat domnişoara de la bar.
La Grădina cu filme – Cinema & More, serile de luni, marţi, miercuri şi duminică sunt dedicate filmului. În rest: stand-up comedy (joi şi sâmbătă), concerte (vineri de vineri) şi spectacole de teatru (duminica, înaintea proiecţiei).
Aici te simţi într-adevăr ca într-o sală de cinema, dar mult mai bine, pentru că eşti în aer liber. Mai vezi un pescăruş, mai vezi o stea, mai cade o frunză. Şi mai ales pentru că producţiile cinematografice clasice, dar şi cele nonconformiste pot fi văzute pe un ecran uriaş, ce-l reproduce pe cel din sălile de altădată, spun organizatorii pe site-ul evenimentului.
Prima mea oprire la Grădină a fost aseară. Înaintea proiecţiei, Ileana Bîrsan, jurnalist şi critic de film, a stat de vorbă cu actorul Emilian Oprea, protagonistul din „De ce eu?” regizat de Tudor Giurgiu. Asta e cutuma serilor de film. Un invitat, câteva poveşti, recomandări cinefile şi, la final, un film bun.
La peste 35 de grade Celsius, cât cred că erau aseară pe la ora 21.00, am asistat la o discuţie prietenoasă despre cinema, actori, regizori, proiecte, recomandări şi surprize.
Ca actor
Scena 1. Trailer „De ce eu”
Emilian Oprea este angajat al Teatrului Naţional „Maria Filotti” din Brăila şi a jucat în film unul dintre cele mai controversate personaje, procurorul Cristian Panait. Nu intrăm în amănunte legate de film sau de personaj, nici despre povestea încă nelămurită a morţii procurorului. Vă invit să vedeţi filmul. Însă vă pot spune ce a declarat Emilian Oprea despre personajul său, al cărui destin l-a marcat şi l-a copleşit foarte tare. A avut mai multe întâlniri cu oameni care au oscilat în jurul lui Panait, cu vreo două iubite (se pare că a avut mai multe), iar cu mătuşa abia la sfârşitul filmărilor, când au mers acasă la procuror. „Am crezut că am scăpat după filmări. M-am dus în zonele în care voiam să mă curăţ”.
Scena 2. Trailer „The thin red line”. Prima recomandare a invitatului pentru public.
Ca actor, lui Emilian Oprea i se pare esenţială relaţia regizor-actor. „Aici e cheia. Mergi pe încredere, pe dragoste. Uneori dragostea se transformă în ceartă, chiar bătaie, dar e spre binele filmului. Mă las condus de poveste”, spune actorul despre cum analizează un rol. Totodată, e de părere că regizorii de film ar trebui să meargă mai des la teatru. „Nae, Jude, Tudor Giurgiu, ei merg. E foarte bine să vezi actori la teatru. Să-i chemi la casting. Dacă aş fi regizor de film, aş merge masiv la teatru”.
Am aflat că Emilian Oprea mai joacă şi în „Autoportretul unei fete cuminţi”, un film de Ana Lungu, ce va apărea pe ecrane la sfârşitul lui septembrie. „E un rol secundar, un doctor, nu prea se ştie exact ce face. Filmul e o confesiune despre maturizare târzie. Despre generaţia '77-'78, despre noi cei care ne-am desprins greu de părinţi. Cel puţin eu”.
Emilian Oprea mai apare şi într-o adaptare după Ioan Slavici, într-un film de Marian Crişan. O adaptare după <Moara cu noroc>. Montajul e gata. Am un rol secundar. Filmul promite şi este o adaptare contemporană. Nu ne mai ocupăm de traficul cu porci, ci cu cel de lemne”, a povestit actorul.
Scena 3. Fragment din `The Fountain” a lui Darren Aronofsky. A doua recomandare a invitatului.
Afinităţile lui Emilian Oprea cu acest film. `Ascult de câteva săptămâni coloana sonoră a filmului. Îmi place pentru că este un film hulit. S-a spus că nu se ridică la nivelul precedentelor lui Aronofski. Îmi place fantasticul. Nu neapărat science-fiction: Probabil că mi-ar plăcea mai mult Eliade. Interpretările celor doi actori principali (Rachel Weisz şi Hugh Jackman) sunt de excepţie. La fel şi coloana sonoră. Poţi visa frumos pe el”.
Scena 4. Fragment din „Holy Motors” – regia Leos Carax
Un alt film-poem pe care invitatul serii l-a propus celor care nu l-au văzut a fost “Holy Motors”. S-a spus despre el că este “electrizant” şi multe alte epitete.
De ce această alegere? “Filmul poate fi privit din mai multe chei. E despre evadare, despre cinema. Se duce în cinema, în viaţă, se contopesc. E un film poetic, însă dur în acelaşi timp. Este despre noi, care vrem să evadăm. Se pare că nu prea ne place să stăm pe aici”.
Scena 5. Fragment din The tree of life” – regia Terence Malick
Alegerea serii este un film care, după cum spunea Emilian Oprea, a împărţit lumea, film care se află la graniţa dintre eşec şi succes. “Malick nu e Tarkovsky, dar îl privesc prin prisma actorului, ca pe o confesiune. Ceea ce e. Malick e un om curajos. Aş recunoaşte un fake dacă ar fi asta, dar e un poem cinematografic”.
Ultima scenă. Surpriza pe care Ileana Bîrsan i-a pregătit-o actorului a fost un fragment din “Girl, interrupted” (1999), o scenă cu Winona Ryder, o actriţă căreia i-ar plăcea să-i dea replica. “O admir. A făcut nişte roluri mari. Nu doar că mi-ar plăcea să joc cu ea, mi-aş dori să fiu grădinarul ei. Orice”, a încheiat Emilian Oprea.
Şi seria de filme continuă.
Vizionare plăcută!
