Când a plecat marți dimineață de acasă, Anna – care se învoise de la grădiniță de la Doamna - știa că merge la teatru, la o piesă cu o fetiță, Sophie, și cu un uriaș. Uriașul Fălci Mari, așa îl botezase copila apriori. O oră și jumătate mai târziu, Anna îi povestea mamei, la telefon, că uriașul nu era unul oarecare, ci un tip prietenos. Așa că reprezentația actorilor de la Teatrul pentru copii și tineret Gong din Sibiu a primit un nou nume în accepțiunea fetiței de 5 ani, „Micuța Sophie și Uriașul cel Prietenos".
Semn că spectacolul după Roald Dahl, în regia lui Daniel Plier, a fost o bucurie pentru copiii care l-au văzut pe scena Teatrului Foarte Mic din București, în cadrul Festivalului Caleido, chiar dacă s-a jucat în limba germană, cu subtitrare în română. „Am înțeles oricum ce-au zis", mi-a spus Anna la final, dovadă că o poveste bună nu are nevoie de translator pentru copii.
Am stat în dreapta Annei la reprezentația de la București, din 17 noiembrie, a trupei de actori din Sibiu, așa că la final am inițiat un dialog cu micuța spectatoare.
„Mi-a plăcut piesa. Sophia este frumoasă, are rochiță" (n.r. probabil acest amănunt vestimentar poate părea o dovadă de superficialitate, dar oricine trăiește prin preajma unei copile de 4 sau 5 ani știe că rochia este piesa centrală a oricărei garderobe). „La început este fricoasă, iar apoi curajoasă", sintetizează Anna răspunsul la întrebarea „Ți-a plăcut piesa?".
Simt că este momentul să apăs pe pedală și încerc să aflu cum crede Anna că s-a manifestat curajul micuței Sophie, personaj principal al reprezentației. „Că i-a făcut o poțiune Reginei și că s-a împrietenit cu Uriașul. Și mi-a plăcut și că e o fată bună".
„De ce e o fată bună?", plusez.
„Că nu a refuzat prietenia Uriașului", vine răspunsul Annei.
Și are dreptate. Nu prea ne înghesuim, ca oameni, să fim prieteni cu un uriaș, chiar dacă poartă numele Gurie – o prescurtare de la Uriașul cel Bun, Gute Riese, în germană.
Nu e ușor să afli detalii despre un uriaș, fie el și prietenos. „Era puțin rău că a luat-o pe Sophie din patul ei", îmi rezumă mica interlocutoare povestea. „Și era puțin rău și că îi plăceau castraveții cu gust de broască".
Deh, până la urmă avea și gigantul dreptul la propriile preferințe culinare.
„Dar aducea vise la copii", continuă Anna povestea și simt că intrăm pe un alt tărâm, al valorilor. Discutăm despre Bine și Bunătate.
„Cine e bun în piesă?", zic.
„- Regina", vine răspunsul. „Regina e bună că s-a gândit să salveze lumea și pe copii", spune Anna.
„Crezi că dacă era președinte nu reușea asta?"
„- Nu„, răspuns categoric. Să fie monarhistă de mica?
„Ce învățăm din povestea asta?"
„- Că nu e frumos să mâncăm copii. Că e bine să avem prieteni. Și că nu trebuie să ne fie frică"
„Dar te-a deranjat că s-a jucat în germană?"
„- Am înțeles oricum ce-a zis".
Anna are cinci ani și nu este vorbitoare de germană. De fapt, acum se familiarizează cu engleza, la grădiniță. A înțeles piesa și, pe parcursul reprezentației, îi povestea Adelei, o fetiță de doi ani și patru luni care îi era vecină de scaun, care era intriga.
Mergeți să vedeți spectacolului Teatrului Gong, Micuța Sophie și Uriașul. Are alte semnificații și pentru adulți. Nu vă opriți la aparențe.
Sophiechen und der riese
SPECTACOL ÎN LIMBA GERMANĂ, subtitrat în română. Recomandat publicului cu vârsta între 5 și 80 ani
Spectacol după Roald Dahl, de David Wood.
REGIE ARTISTICĂ: Daniel Plier;
SCENOGRAFIE: Aurelia Călinescu;
ILUSTRAȚIE MUZICALĂ: Daniel Plier;
DISTRIBUȚIE: Jenö Major, Angela Páskuy, Claudia Stühler, Adrian Prohaska;
