Timp de trei zile, în perioada 4-6 septembrie, în curtea Institului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură (ICDA) s-a desfășurat Târgul Național al mierii.
Evenimentul, aflat la cea de-a 13-a ediție, a fost organizat de Asociaţia Crescătorilor de Albine din România (ACA). ACA este o asociație înființată în 1958, singura cu acoperire națională, care are 40 de filiale județene și societăți comerciale de desfacere pentru aprovizionarea apicultorilor cu toate echipamentele și materialul genetic necesar.
Am pășit în curtea ICDA, vineri, 4 septembrie 2015, pe o căldură sufocantă. În spațiul destul de generos, erau amenajate circa 100 de standuri nu numai pentru apicultori, dar și pentru producătorii de produse dedicate acestui domeniu. Produsele stupului sunt în general cunoscute, dar interesant mi s-a părut să constat o adevărată industrie formată în jurul acestei străvechi ocupații.
Echipamente sofisticate pentru amatori și profesioniști
De la stupi de toate dimensiunile, rame și faguri de ceară la cele mai sofisticate utilaje și echipamente din inox pentru extras mierea și alte produse ale stupului (lăptișor de matcă, venin de albine etc.), unelte și echipamente diverse, produse pentru sănătatea albinelor, cărți de specialitate. La capitolul echipamente am remarcat că majoritatea producătorilor și importatorilor proveneau din zona Covasna-Harghita.
În ceea ce privește produsele stupului, în afara celor deja cunoscute (miere, propolis sub formă brută sau tinctură de propolis, polen, păstură, lăptișor de matcă) puteau fi găsite o multitudine de alte produse derivate sau cocktailuri, într-o diversitate de sortimente impresionantă, care ne demonstrează că marketingul își face treaba și în acest domeniu. O parte dintre aceste produse erau din gama cosmeticelor (săpunuri, crme, loțiuni etc.), altele din gama remediilor (spray sau creme cu venin de albine, cu propolis pentru aplicații locale), sau din gama alimentelor-medicament: diverse siropuri naturale din fructe de pădure și miere, gemuri, cum ar fi cel de măceșe, oțet de mere și miere, oțet de fructe de pădure, fructe de cătină, ceaiuri. Apicultorii prezenți proveneau din toate colțurile țării: Maramureș, Sălaj, Argeș, Hunedoara, Olt, Constanța, Iași etc.
Miere exotică de import și „doftorii bătrânești” cu miere autohtonă
Din nevoia de a veni mereu cu ceva nou sau poate pentru a convinge românii să consume mai multă miere (potrivit statisticilor, deși țara noastră se situează pe locul patru în Europa în ceea ce privește producția de miere, ocupă un loc în coada clasamentului în ceea ce privește consumul de miere, cu circa 500 de grame anual pe cap de locuitor), au apărut diverse combinații și cocktailuri de miere cu cătină, cu nuci, migdale, alune de pădure, fructe de goji, smochine sau alte fructe confiate, cânepă decorticată, ghimbir sau alte adaosuri de substanțe naturale (mentă, scorțișoară, polen, semințe, uleiuri, fructe și plante sau cu alte produse ale stupului).
Reprezentativ pentru acest segment era un stand din Cluj, care, sub brandul „prăvălia mică”, oferea diverse produse într-o manieră de prezentare cu impact, ca de exemplu borcănele intitulate „Doftorii bătrânești”: „Imunitate scăzută”, „Te supără ficatul?”, „Ai colesterol ?”. Din gama „pentru prunci”: „Răciți ?”, „Prea slăbuț?”, „Gâtuleț fericit” etc. Borcănele erau așezate pe rafturi de lemn decorate cu dantelă pe care mai puteai găsi borcănele de miere pentru făcut cadou, ambalate în cutii de lemn, frumos decorate, cu mesajul „Cu drag, de la albine...”.
Tot aici, doritorii puteau să achiziționeze miere exotică din import: miere de migdal, de castan, de portocal, de rozmarin, de lavandă etc.
Numeroase produse expuse la târg conțineau și informații referitoare la beneficiile oferite prin consumul lor, de exemplu polenul crud (de armurariu-îngerul ficatului, de cimbrișor - calități expectorante, de rapiță - bogat în calciu, de floarea-soarelui - întărește meoria etc.).
Vizitatorii: consumatori, dar și apicultori
În ceea ce privește vizitatorii, în prima de zi de târg predominau cei care activau în domeniu, interesați de echipamentele necesare în activitatea lor. Unul dintre aceștia, un bătrânel, apicultor amator, povestea unei doamnei diverse curiozități din universul albinelor: „Știți că trântorul nu e chiar așa cum se spune, face și el ceva: bate din aripi ca să încălzească stupul. A, ia auzi, zice doamna (care părea destul de stârnită împotriva soțului), să-i spun și soțului meu! Da' ce, el nu face nimic? El ce lucrează?, întreabă, pe un ton împăciuitor, bătrânelul în încercarea de a mai domoli supărarea doamnei. E arhitect. Da ce eu mă duc la el la servici să văd ce face?, răspunde doamna care nu părea deloc dispusă să facă concesii. Eu vorbesc de ce face acasă!”. Discuția s-a întrerupt brusc când doamna a sărit să coboare (uitase, se pare), lăsându-l pe bătrân nedumerit și fără interlocutor.
Mi-am amintit de acest episod amuzant, iar când am ajuns la târg am avut ocazia să stau de vorbă mai mult cu un apicultor. Am vrut să verific informația cu trântorul, dar se pare că nu se confirmă. Trântorul nu are decât rolul de a fecunda matca care depune ouă. Se pare că reglarea temperaturii stupului o fac tot harnicele albine, prin bătaia aripilor.
Miere premiată și povești despre universul albinelor
Apicultorul de care pomeneam era un tânăr „ucenic” (avea numai zece stupi), care învăța meserie și în același timp își ajuta prietenul care deținea peste două sute de stupi. Mierea oferită spre vânzare provenea din Câmpulung Muscel. La ediția din martie a acestui an a târgului această miere a fost premiată cu locul al doilea, dovada fiind diploma expusă.
Am aflat nenumărate informații și curiozități din care voi menționa doar câteva. Multe dintre acestea nu-mi erau complet necunoscute, pentru că am avut ocazia să văd pe viu cum arată un stup în interior și chiar să adun propolis de pe ramele stupului.
Pentru cine nu știe, propolisul este unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale pe care albinele le secretă. Acesta este folosit pentru a astupa diverse crăpături, să dezinfecteze (dacă un intrus pătrunde în stup, albinele îl înfășoară în propolis). Toți apicultorii care povestesc despre pasiunea lor (căci înainte de a fi o meserie este o vocație), o fac cu patimă. Așa se face că interlocutorul meu a părăsit standul câteva clipe, pentru a intra împreună în incinta institutului unde era expusă într-o vitrină de sticlă, o ramă cu faguri și albine. Acestea ieșeau afară print-un furtun de plastic, adunau polenul și apoi îl prelucrau în fagurii care erau parțial căpăciți. Tânărul apicultor mi-a arătat matca și albinele așezate într-un anume fel în jurul acestea. Discuțiile au continuat cu nenumărate întrebări din partea mea și informații interesante din partea interlocutorului meu. Așa cum anticipam, câștigul prin participarea la astfel de târguri este mai mult legat de recunoașterea lor.
Am aflat și de dificultățile cu care se confruntă acest domeniu cum ar fi: impozitul pe stup (pentru cei care dețin mai mult de 50 de stupi), consumul scăzut de miere în România (acest fapt îi determină să vândă mierea ieftin marilor asociații din domeniu, care apoi o exportă).
Am întrebat dacă există trenduri sau mituri în materie de miere. Acum ceva timp s-au făcut niște analize și s-a dat publicității că mierea de rapiță conține nu știu câte minerale. După asta, îmi spune tânărul Cristi, toți consumatorii întrebau de această miere. Am mai aflat ce este mierea de mană (albinele o prelucrează din secrețiile eliminate pe copaci de niște specii de insecte), de ce este mierea de salcâm mai scumpă (conține mai puțin zahăr și este recomandată și diabeticilor), cum pot detecta în primă instanță mierea falsă, de ce este trecut un termen de valabilitate, deși mierea nu se strică niciodată („așa vrea Uniunea Europeană”).
Legat de dificultăți, tot de la interlocutorul meu aflu că se întâmplă tot mai frecvent ca, atunci când merg în pastorală (n.r. - deplasarea cu stupii în diverse locuri unde sunt culturi de plante melifere), albinele să nu adune polen, deoarece tot mai frecvent se cultivă soiuri de plante cu autopolenizare (de pildă floarea-soarelui). S-a bucurat nespus când o doamnă i-a invitat să vină cu stupii într-o zonă cu câteva hectare cultivate cu lavandă (a început și la noi în țară să se cultive această plantă). Mierea de lavandă este o miere scumpă. Surpriza neplăcută a fost să constate că soiul cultivat era unul cu autopolenizare și în consecință albinele nu au adunat polen.
Mierea românească este una de calitate, iar la cât de complex și sănătos este acest aliment și ieftin în același timp, este de necrezut că la noi în țară consumul acesteia este atât de scăzut.
