În perioada 17-19 iulie 2015, instituția a fost gazda evenimentului organizat cu ocazia sărbătorii religioase de Sfântul Ilie
Aproape la fiecare sfârșit de săptămână la MȚR se organizează diverse târguri în curtea interioară a muzeului. În plus fiecare vizită la târg poate fi un prilej de a vizita măcar una dintre diversele expoziții găzduite de sălile muzeului.
Sâmbăta pe la orele 16.00, curtea interioară a muzeului părea că se topește sub soarele arzător.
Zeci de producători tradiționali, meșteri populari, artizani, producători de obiecte hand made, toropiți de căldură își etalau cu stoicism produsele protejați de corturi și umbrele .
Numai pe aleea interioară care face legătura între bulevardul Kiselef și curtea interioară din strada Monetăriei (Aleea Samurcaș) canicula era mai suportabilă fiind umbrită de mai multă vegetație.
Aici se înșirau standurile vânzătorilor de antichități cu porțelanuri vechi, tacâmuri din argint, obiecte decorative, monezi și insigne, cărți, bijuterii, ceasuri, etc.
Ghiudem tătărăsc, dulcețuri, miere și palincă
La această ediție erau mai puține standuri cu mâncare (din cauza caniculei); era prezent totuși un grătar pe care sfârâiau niște preparate din carne, standul unui producător de ghiudem tătărăsc și alte preparate din carne (prezent la multe ediții ale tîrgului), precum și prăjituri de casă și siropuri (mi-a atras atenția socata cu ghimbir).
Din categoria delicateselor neperisabile erau prezenți producătorii de dulcețuri, miere și palincă (aceasta din urmă ambalată ca o licoare prețioasă în diverse sticluțe de diferite mărimi închise cu dopuri de plută). Două doamne vârstnice se opriseră cu intenția de a achiziționa sticluțe miniaturale din această băutură, dar își puneau problema transportului cu avionul.
Din categoria delicateselor neperisabile erau prezenți producătorii de dulcețuri, miere și palincă (aceasta din urmă ambalată ca o licoare prețioasă în diverse sticluțe de diferite mărimi închise cu dopuri de plută). Două doamne vârstnice se opriseră cu intenția de a achiziționa sticluțe miniaturale din această băutură, dar își puneau problema transportului cu avionul.
M-am oprit la standul cu ghiudem tătărăsc unde am degustat produsul pe bază de carne de oaie și vită cu condimente naturale și o noutate, piept de curcan copt la jar condimentat cu anason. La stand vindeau doi tineri, probabil copii producătorului din Tuzla (județul Constanța). Am aflat că nu fac parte din etnia tătarilor, dar folosesc rețetele lor în prepararea produselor. Tot de la ei am aflat că sunt mereu prezenți la Târgurile din curtea Facultății de Agronomie unde vânzările sunt mai bune.
Am remarcat de această dată și o tarabă cu legume și fructe românești frumos așezate, iar mai nou la târguri îți fac prezența și vânzători de ierburi aromatice, în special lavandă și diverse aranjamente având la bază această plantă.
Cămăși tradiționale, obiecte și bijuterii hand made, mobilier țărănesc
Artizanii hand made erau și ei reprezentați de câțiva expozanți cu haine pictate, piese și accesorii unicat, rochii și bluze din lână împâslită și mătase, bijuterii etc.
Nelipsite erau iile realizate manual al căror preț varia între 200 și 400 de lei, atât piese noi cât și piese vechi de peste cincizeci de ani.
Interesant mi s-a părut un cuplu pe care l-am văzut la vreo trei standuri cu ii și cămăși vechi, însă nu doamna era cea care își căuat ceva ci domnul era cel pe care l-am văzut probând niște cămăși lungi tradiționale. În final se pare că și-a găsit piesa potrivită.
Lângă locul amenajat pentru expunerea de mobilier vechi țărănesc, la o măsuță mică o bunică din zona Bistrița oferea spre vânzare obiecte din piele realizate tradițional (centuri bărbătești, opinci) precum și brâie cusute cu lână colorată.
Mi-am achiziționat un brâu, un adevărat chilipir (60 lei); în plus era unicat pentru că nu existau două la fel. Am văzut la alte târguri asemenea piese la un preț dublu (pot fi folosite ca și cordoane pentru rochii).
În ciuda căldurii bunica purta ciorapi tricotați și opinci tradiționale.
În general expozanții se plângeau că vânzările sunt proaste.
În timp ce făceam fotografii, o doamnă prinsă în cadru mi-a atras atenția nervoasă că nu dorește să fac fotografii. Avea spre vânzare două elemente de mobilier și câteva cutiuțe și cufere miniaturale din lemn realizate de soțul dumneeaei.
Era extrem de supărată că totul se copiază și că mai devreme niște chinezi au încercat să facă fotografii.
Am fost destul de nedumerită întrucât obiectele expuse nu erau ieșite din comun; un raft, un dulăpior de colț și casete din lemn. La magazinele art& hobby se pot achiziționa cutiuțe și cufere asemănătoare pe care să le pictezi sau decorezi după plac.
Am întrebat câțiva artizani dacă străinii cumpără obiecte tradiționale. Spre mirarea mea aflu că aceștia caută chilipiruri, chestii ieftine. Multe dintre aceste piese cum sunt iile și fotele vechi de exemplu, nu mi s-au părut scumpe având în vedere că poate peste câțiva ani nu vor mai fi de găsit; în plus piața e invadată de bluze chinezești care imită iile tradiționale românești. E adevărat că sunt mai ieftine dar acestea nu sunt realizate manual și nu suportă nici o comparație cu originalele.
Deși expozanții se plângeau de cumpărători terasa restaurantului din incinta muzeului era plină de clienți, berea rece fiind cel mai căutat produs.
Expoziția „Împletituri vegetale din Valea Ierului”
Îmi fac loc printre mesele din restaurant și intru la sala Irina Nicolau unde poate fi admirată cea de-a treia expoziție din ciclul „Odoare dintr-un sipet neștiut” (mici expoziții temporare tematice, care aduc în atenția publicului mici comori etnografice ascunse în colecții particulare răspândite în întreaga țară).
Obiectele expuse în cadrul expoziției care poate fi vizitată până pe data de 26 iulie 2015 este dedicată obiectelor casnice și produselor meșteșugărești realizate de locuitorii din Valea Ierului (județul Satu-Mare) prin împletirea fibrelor vegetale provenite din plante de baltă, paie sau nuiele. Exponatele fac parte din Colecția etnografică particulară „Kéri Gáspár” din Săcueni, județul Bihor.
La acea oră eram singurul vizitator. Într-o parte a sălii erau expuse fotografii cu obiecte de mobilier, unelte și alte obiecte de uz casnic țărănesc din casele muzeu deținute de colecționarul Kéri Gáspár. Am încercat să scot aparatul foto dar am fost avertizată că nu este permisă realizarea fotografiilor (nici măcar una de ansamblu din ușa sălii de expoziție).
Am continuat vizionarea cu obiectele expuse, în majoritate scaune, dar și câteva paturi, mese și jucării (copiilor li se confecționau jucării care erau de fapt miniaturi ale obiectelor din gospodărie).
Fiecare exponat era însoțit de explicații interesante.
Obiectele expuse erau într-o varietate de modele, cu împletitură din fibre de rogoz, papură, răchită, salcie, stuf, pănușă. Mi-am notat câteva : corsecul (jilțul) scund pentru copii, scaunul de țesător, scaunul de precupeață, conopeiul de jitei (canapea), masa de jitei (pe care se uscau tăițeii făcuți în casă).
Cel mai interesant exponant era un divan, un fel de pat cu somiera evident din fibre împletite, care avea la un capăt o parte mai înaltă ca un fel de înlocuitor de pernă, un obiect de mobilier versatil cum am aflat din descrierea sa.
Fiind ușor putea fi mutat pe prispă vara pentru odihna de după amiază.
Atunci când era ținut în interior era utilizat tot pentru odihnă dar și ca suport pentru haine și pleduri. Sub partea ridicată de la un capăt erau puse adesea coșurile cu cloști .
O vizită la muzeul Țăranului Român poate fi o variantă plăcută de evadare din cotidian si un mod plăcut de a ne relaxa în timpul liber.
