X

Fosta Fabrică de Hârtie

11 Aug 2015 | scris de Angela Brînză
  • Fosta Fabrică de Hârtie
    Fabrica de hârtie - 1899
  • Fosta Fabrică de Hârtie
    Fabrica de celuloză - 1904
  • Fosta Fabrică de Hârtie
    Fabrica de hârtie - vedere parțială 1905
  • Fosta Fabrică de Hârtie
    Fabrica de hârtie - 1907
  • Fosta Fabrică de Hârtie
    Fabricat de hârtie 1920
  • Fosta Fabrică de Hârtie
    pasarela fabricii de hârtie peste DN1

2,88 rating / 8 voturi
Review Merg.In
Piatră de temelie pentru Bușteni

Construită în perioada 1882-1932 de fraţii Carl şi Samuel Schiel, originari din Râşnov, fii preotului luteran Frideich Schiel, fabrica de hârtie a constituit un pivot pentru dezvoltarea comunităţii din Buşteni.

Pionierat în industria românească
Înfiinţarea fabricii de hârtie  Buşteni are loc în perioada în care România sub regele Carol I, dorea să îşi câştige independenţa economică şi se încuraja construirea de fabrici. În aceste condiţii propice dezvoltării economice, după dobândirea independenţei de stat, fraţii Schiel poposesc într-o duminică 21 ianuarie 1882 în Buşteni, la podul de peste pârâul Jepi, unde după spusele vizitiului Binder ar fi cea mai bună apă pentru adăpatul cailor. Aici după informaţiile oferite de un tâmplar, Niţă Vlad, despre proprietăţile care se mărgineau cu pârâul, terenuri aflate în proprietatea Curţii Regale, Gara din Buşteni se afla la o depărtare de numai 600 metri, iar apa nu era îngheţată, lucru favorabil montării de turbine au hotărât să clădească o fabrică de mucava. În aceeaşi zi ei merg la Sinaia la administratorul regal Schmid, căruia proiectul i se pare promiţător şi acceptă arendarea terenului pentru mai mulţi ani. Regele Carol I se interesează de noua întreprindere şi chiar se asociază ei prin avansarea de sume importante. În timp se mai construieşte o moară de măcinat lemn şi se obţine dreptul de tăiere în pădurile din Diham, Susaiu, Retevoiu unde se construieşte şi un fierăstrău. În 1894, în urma unei răceli, Carl Schiel moare la numai 43 de ani şi tot în acel an Fierăstrăul i-a foc fiind reclădit după un timp la Azuga. Cererea de hîrtie este în continuă creştere şi astfel se achiziţionează două maşini noi, în 1904 se construieşte o fabrică de celuloză şi tot în acelaşi an firma este transformată în societate pe acţiuni la care devine acţionar şi Administraţia Curţii Regale, iar în 1907 se arendează terenuri împădurite în Valea Ialomiţei şi Valea Brăteiului unde se construieşte un funicular pe o distanţă de 16 km.  Această întreprindere şi-a pus amprenta pe viaţa şi destinul oraşului continuând să se dezvolte rapid.

Reconstrucţia fabricii
În perioada primului război mondial, satul Buşteni şi fabrica de hârtie au suferit pierderi mari. Abia în anul 1917 se începe reconstrucţia şi în 1922 producţia de hârtie se reia, se construieşte fabrica de cherestea la Piatra Arsă în 1925, iar în 1927 ia fiinţă maşina a șaptea. În urma naţionalizării din iunie 1948 fabrica de hârtie se organizează pe noi baze şi ia un avânt deosebit. În perioada 1948-1949 producţia de saci se dublează, iar în perioada 1950-1954 se pune în funcţiune o turbină de zece mii kilowați, o secţie de preparare a pastei mecanice şi o instalaţie pentru măcinarea celulozei. Dacă la început fabrica avea o singură turbină de apă de două sute patruzeci de caiputere, o producţie zilnică de opt sute cincizeci kilograme de un singur sortiment de hârtie inferioară şi treizeci și șase salariaţi, în 1975 producţia crescuse de două sute de ori, avea peste treizeci de sortimente diferite de hârtie şi confecţii de hârtie.

Impact social şi economic pentru Buşteni
Pe timpul construirii fabricii în Buşteni se aflau doar câteva colibe sărăcăcioase astfel că fraţii Schiel s-au ocupat de construirea de case și asigurarea de combustibil şi lumină pentru salariaţi, ceea ce îi făceau să fie legaţi de fabrică şi să se simtă ca făcând parte din ea, iar pe alţii i-au ajutat să işi construiască locuinţe personale. Ei s-au ocupat şi de partea socială a Buşteniului înfiinţând, Casa de boală a Fabricii, Băile fabricii, Spital, Casa Economică a Lucrătorilor, Şcoala Industrială de Ucenici, Fondul de bătrâneţe şi ajutorare, Societatea de Consum Tricolorul, Societatea de Lectură, Sala Ursul, toate având rol în creşterea vieţii culturale şi sociale a comunităţii.  În perioada regimului comunist Fabrica de Hârtie a impulsionat şi activităţile cultural –artistice, un cor format din 80 de persoane, o orchestră de muzică uşoară, o fanfară şi o formaţie mixtă de dansuri populare au luat fiinţă în următorii ani. Activităţile sportive au fost îndrumate de Clubul sportiv Caraiman care a luat fiinţă la iniţiativa unui grup de muncitori de la întreprinderea de hârtie, iar nume de schiori ca Mihăilescu Constantin, Petcu Constantin, Lica Ion, Enache Mircea, Albert Aurel, Dan Cristea au reprezentat cu cinste acest club.

După anul 1989 a început declinul economic al ţării şi al fabricii de hîrtie totodată și după aproape o sută treizeci de ani de istorie a fost demolată. 
Comentarii