X

Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia

15 Iul 2015 | scris de Angela Brînză
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia
  • Un îndemn pentru a intra în armonie cu Creaţia

4,17 rating / 6 voturi
Review Merg.In
Un om de poveste

Îndrăgostit de natură şi în mod special de frumuseţea muntelui, arhitectul Cristian Maimaduc se bucură, alături de prietenii lui, de fiecare zi petrecută departe de agitaţia Capitalei, în căsuţa de la poalele Baiului.

Locuri dragi
Casa în care locuieşte Cristian Maimaduc nu este o casă oarecare, a fost construită de renumitul doctor Paul Pârvulescu pentru soţia sa Maia, mare iubitoare de natură, de drumeţii montane şi de oameni. Ea se ocupa personal de decorarea casei și de grădina cu brazi argintii, tuya, liliac, iasomie, tufe imense de trandafiri multicolori, flori de piatră, muşcate roşii, albe, roz şi multe altele adunate din drumețiile ei, toate îţi bucurau privirea, iar seara când te aşezai în balansoar să priveşti apusul sau dimineaţa să îţi savurezi cafeaua te răsfăţau cu parfumul lor ameţitor. În memoria ei, domnul Cristian, împreună cu soţia şi prietenii lor, se ocupă personal de îngrijirea şi decorarea casei şi a grădinii, de primăvara până toamna tărziu, pentru ca totul să arate impecabil, aşa cum îşi dorea doamna Maia. Am petrecut mai mult de o oră în compania acestui om frumos, care ne-a împărtăşit din gândurile, trăirile şi scrierile lui.

Gânduri pe o potecă
”Dacă arborii fac legătura între cer şi pâmânt, atunci cu siguranţă că florile fac legătura între pământ şi sufletele noastre.
Această frază mi-a venit în gând în timp ce priveam zăpada ce se retrăgea spre înălțimi, lăsând în urmă un covor de brânduşe şi ghiocei,
Îţi este greu să mergi, pentru a nu le strivi,
Îţi este greu să rupi una, numai una, fiindcă parcă-i auzi şoapta: de ce m-ai ales tocmai pe mine?.
Şi atunci simţi că ţi se opresc paşii în loc sau că rămâi cu mâna întinsă,
Apoi pleci încet, cu grijă, pentru a nu tulbura acea linişte multicoloră şi înmiresmată.
Pleci cu gândul curat, dintr-o lume în care oricând ştii că vei fi bine primit,
Pleci cu convingerea că natura rămâne prietena cea mai credincioasă a sufletelor ce o iubesc şi cu cât o îndrăgeşti mai mult, cu atât te răsplăteşte mai mult şi se lasă descoperită în tainele şi frumuseţile ei cele mai intime.(Sinaia, aprilie :83)”

Călătorule... un îndemn pentru a intra în armonie cu natura
„Ai ocazia ca în aceste ore şi zile să ajungi în sfârşit la tine.
Ai ocazia ca aici şi acum să începi să te vezi, să-ţi pui întrebări, să-ţi dai răspunsuri şi să încerci să te apropii de cel ce te doreşti a fi,
Tot ceea ce trebuie să faci este să RĂMÂI DOAR TĂCUT, să exişti pentru un timp în SIMPLITATE ŞI TĂCERE,
Dezbracă-te de armura, cea de toate zilele, dă-ţi jos măştile de pe faţă şi lasă-ţi gândurile şi problemele la poartă, în grija LUI,
Fii relaxat şi împăcat cu existenţa,
Acum şi aici ai condiţiile ideale de a aplica ceea ce ştii că-ţi face bine şi te ajută în evoluţia ta,
Ridică-te deasupra nimicurilor efemere care-ţi macină existenţa şi apropie-te de tot ceea ce dăinuie în viaţă,
Fii liber în cuget şi spirit,
Fii conştient de faptul că fiecare clipă este unică şi ireversibilă. Preţuieşte-o şi înnobileaz-o cât poţi de mult, savureaz-o cât poţi de mult,
Fă-ţi timp pentru tine şi conştientizează ceea ce îţi defineşte existenţa: respiraţia, gândurile, hrana, paşii...
Când respiri, fii aerul impregnat cu parfumul florilor şi al cetinii de brad,
Simte cum îţi umple plămânii, simte-i energia care ţi-o aduce prin fiecare inspiraţie,
Mulţumeşte fiecărei frunze şi fiecărui fir de iarbă pentru oxigenul ce ţi-l dăruieşte şi pentru umbra cu care te răcoreşte,
Lasă-ţi plămânii să se scalde în mirosul de pământ reavăn al ploii de primăvară sau în aerul „tare „al înălţimilor,
Când ţi-e sete, fii apa adunată în căuşul palmei, fii norul ce-şi plimbă existenţa peste câmpii, dealuri şi munţi, fii ploaia strecurată printre frunze şi pietre, fii izvorul cu apă cristalină ce-ţi răcoreşte fiinţa,
Când mănânci, fii roşia crescută în arac, imaginează-ţi stropii de rouă ce se preling pe coaja rumenită de soare,
Simte-i mirosul de tufă udată de ploaie şi arsă de căldura verii,
Fii conştient şi recunoscător pentru sutele de plante care şi-au adus aportul la hrana ta, sacrificându-se,
Când intri în pădure, imaginează-ţi că intri într-o catedrală, într-un sanctuar al liniştii şi păcii, al energiilor pure şi nu-l tulbura cu impurităţile din tine prin gânduri, vorbe, gesturi şi fapte,
Când priveşti o frunză, fii acea frunză;
Când priveşti o floare, fii acea floare;
Păşeşte cu smerenie prin acest univers şi ascultă simfonia sublimă a naturii.
Înalţă-te împreună cu acordurile grave ale vântului care se strecoară prin orga formată de trunchiurile semeţe ale brazilor,
Lasă vântul, soarele şi ploaia să-ţi mângâie faţa, bucură-te de energiile lor.
Risipeşte-te şi contopeşte-te într-o imensă bucurie, cu tot ce te înconjoară: flori, arbori, ploaie, stânci, valuri, soare, stele.....
Lasă-te copleşit de farmecul şi dăruirea lor,
Fii musafirul lor drag.
Fii o părticică a existenţei lor şi ele toate vor deveni o parte a existenţei tale,
Fii însăşi existenţa.
Extinde această trăire la cât mai multe clipe ale vieţii tale!
Apoi în semn de recunoştinţă, restituie CREAŢIEI, prin gânduri şi fapte, tot ceea ce ai primit şi ţi-a înnobilat EXISTENŢA!”

Un mesaj de încheiere
Să nu ucidem copiii din noi!   

 



 



Cuvinte cheie:   Baiu / creatie / existență / natura / arbori / frunza / floare / ploaie / stânci / izvor / apa / brazi / soare
Comentarii