Un vis cu ochii deschişi, la cea mai înaltǎ realizare a unui bobeur
Marian Chiţescu, nǎscut în oraşul Buşteni, este cǎsǎtorit şi are un bǎiat. A început sǎ practice bobul la vârsta de 17 ani, a fost remarcat încǎ de la început, devenind campion naţional în cel de-al doilea an de participare la competiţii.
Sǎ înţeleg cǎ bobul a fost cel mai iubit sport practicat?
Da, practic bobul de la 17 ani, am ajuns prin multǎ muncǎ, dar foarte repede, adicǎ din al doilea an de participare la competiţii, campion naţional. La 22 de ani, adicǎ în anul 1994, am reprezentat România la Olimpiada de la Lillehammer din Norvegia, fiind membru al lotului Olimpic de Bob Român.
Au urmat performanţele? Care au fost cele mai importante?
Performanţele au continuat în anii urmǎtori cu participǎri în cadrul lotului naţional de bob al României, la toate competiţiile importante ale calendarului competiţional internaţional, cum sunt: Cupa Mondialǎ, Campionate Europene, Campionate Mondiale de Juniori şi Campionatele Mondiale Anuale. În anul 1996 am obţinut locul șase la Campionatul European de la Sankt Moritz din Elveţia. A doua participare la Olimpiada de iarnǎ de la Nagaro din Japonia, în anul 1998, a însemnat pentru mine nu numai încununarea unei cariere sportive de peste zece ani, dar şi o experienţǎ cu totul deosebitǎ prin obţinerea locului 22, la bob de patru persoane.
Despre ce alt sport de iarnǎ mai putem vorbi?
Dupǎ aproximativ trei ani de întrerupere a participǎrilor la competiţii, între anii 2000 şi 2003, am schimbat disciplina de sport, iar din anul 2004 şi pânǎ în 2006 am participat la campionatele naţionale de scheleton, un sport rapid de iarnǎ, pe sanie, unde sportivul stǎ pe burtǎ cu capul înainte și unde am obţinut rezultate bune. Dupǎ practicarea acestui sport, din anul 2006 pânǎ în 2009 am urmat cursurile Universitǎţii Transilvania Braşov, iar în 2012 cursurile Şcolii de Antrenori de Bob şi Scheleton din cadrul Centrului Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor Bucureşti.
Dupǎ cursurile de antrenor, putem vorbi de profesarea antrenoratului?
Sigur, în anul 2009 am fost antrenor al echipei de scheleton a României la competiţiile din calendarul competiţional internaţional şi antrenor al echipei de bob feminin în 2013 şi tot din acest an sunt antrenor la secţia de bob-scheleton al Clubului Universitar Braşov. O altǎ realizare a mea ca antrenor al României a fost în 2014 la Olimpiada de iarnǎ de la Soci din Rusia.
Aveţi un bǎiat. Îi place sportul? Ce fel de sport practicǎ?
În anul 2012, fiul meu, pilotul de bob Rǎzvan Chițescu, a preluat „ştacheta” și s-a remarcat încǎ de la primul sezon de participǎri în competiţii şi la şcoala de pilotaj de bob de la Insbruck din Austria.
Cum a ajuns omul Marian Chiţescu la toate aceste performanţe?
Toate acestea le-am putut realiza printr-o muncǎ titanicǎ, prin multǎ dǎruire, tenacitate, disciplinǎ, determinare şi sacrificii, dar şi mult respect pentru valorile vieţii sportive. Aceste cuvinte mari au, de fapt, un sens foarte concret pentru un sportiv de performanţǎ. Am luat viaţa în piept de foarte tânǎr, iar greutǎţile şi problemele nu m-au ocolit, determinarea de a face performanţǎ m-a ajutat sǎ merg mereu mai departe, sǎ mǎ autoeduc şi poate sǎ mǎ autodepǎşesc. Sunt mândru cǎ am reuşit sǎ îmi reprezint şcoala româneascǎ de bob şi ţara, în competiţii internaţionale de cel mai înalt nivel, de-a lungul unei cariere frumoase.
Un cuvânt pentru buștenari?
Oraşul Buşteni este aşezat într-o zonǎ de munte, unde, din pǎcate, sporturile, chiar şi cele de iarnǎ, sunt practicate foarte puţin. Iubiţi sportul şi nu uitaţi, dragilor, cǎ sportul este sǎnǎtate curatǎ.
