X

De vorbă cu un salvamontist

24 Aug 2015 | scris de Iulia Paunas
  • De vorbă cu un salvamontist
    Laurențiu Paraschiv
  • De vorbă cu un salvamontist
    Laurențiu Paraschiv
  • De vorbă cu un salvamontist
    Laurențiu Paraschiv

5,00 rating / 3 voturi
Review Merg.In
Când viaţa mea, sus pe înălţimile munţilor, este în mâinile tale „omule”, nu pot decât să îţi mulţumesc!

Pentru el, Laurenţiu Paraschiv, salvamontistul născut şi crescut în oraşul Buşteni, muntele reprezintă un vis, o pasiune, o trăire ce l-a determinat să aleagă o profesie riscantă menită să salveze vieţi.


Cum ai ales această meserie?
Drumul a fost lung şi ca orice poveste, începe cu un „a fost odată”, dar are la baza dragostea pentru munte, o dragoste care mi-a călăuzit paşii pe cărări, spre înălţimi, încă din copilărie, ca apoi să se concretizeze în această meserie plină de satisfacţii şi împliniri şi anume cea de Salvator montan. După o perioadă mai îndelungată în care am fost membru al clubului „Proteus” din Hunedoara, club de speologie unde am absolvit şi Şcoala de Salvaspeo şi am fost membru al Clubului de turism montan şi alpinism „Carpaţi” din Sinaia, fost membru fondator al Clubului de turism şi alpinism „Floare de colţ” din oraşul Buşteni, care din păcate nu a funcţionat decât câţiva ani, m-am lăsat convins să intru în echipa salvamontului din Buşteni, în urmă cu 17 ani, la insistenţele unui bun prieten care era la acea vreme membru aspirant.

Cum arată o zi obişnuită de lucru?
O zi obişnuită de lucru la înălţime poate să înceapă în linişte, cu un răsărit de soare şi să se continue cu activităţi gospodăreşti de întreţinere şi reparaţie a refugiului amplasat pe Platoul Bucegi, cu activităţi de reparaţii şi întreţinere a traseelor montane sau cu acţiuni de patrulă, în cazul unui aflux de turişti aventuraţi spre cel mai înalt vârf al munţilor (Omu) şi să se sfârşească în liniştea serii sub un clar de lună. Acţiunile de salvare sunt declanşate, însă, odată cu sunetul telefonului de serviciu, perturbând toată această linişte aparentă şi se încheie odată cu aducerea la sediu sau la telecabina din Buşteni a turiştilor „rătăciţi” sau răniţi, după caz, lucruri ce se întâmplă cu preponderență în sezon şi mai ales în weekend.

Există o limită a intervenţiilor zilnice?
Categoric NU! Acţiunile ce reclamă intervenţii pot fi de la una la două sau mai multe în funcţie de împrejurările semnalate.

Care a fost cea mai lungă zi din cariera ta de salvator montan şi câte intervenţii a reclamat?
Cel mai lung șir de intervenții consecutive s-au desfăşurat într-un interval de 48 ore înregistrate acum circa șapte ani, acţiuni considerate grele, ce au implicat intervenţii pe coardă şi pe trasee de alpinism.

Ce satisfacţii îţi aduce meseria de salvamontist, pe plan personal?
Meseria de salvamontist îmi aduce o satisfacţie imensă, de fiecare dată când în urma unei acţiuni reuşesc să salvez viaţa unui turist. Este de neînchipuit acel moment când îl aduci „acasă” teafăr dar mai ales momentul în care primeşti mulţumiri din partea acestuia. Bineînţeles şi satisfacţia turei în sine nu este de neglijat şi mă refer aici la sentimentele şi trăirile pe care le am când revăd locuri prin care nu am mai trecut de multă vreme, bucuria regăsirii peisajelor, trăirile momentului în care comunicarea om – natură este atât de profundă încât mă identific uşor cu fiecare loc, cu fiecare sunet, astfel încât orizontul nemărginit îmi oferă satisfacţia unui om care respiră liber aerul de pe pământ nefiind încorsetat de betoane şi fier armat.

Cum crezi că vor evolua lucrurile pn viitor, în raport cu meseria ta?
Lucrurile evoluează firesc, noi trebuie să ţinem pasul cu ele, însă nu pot afirma, deşi mi-aş dori cu toată tăria să o pot face, că din punct de vedere profesional perspectivele pot avea nuanţe de „roz”, atâta timp cât încă întâlnim piedici chiar de la cei care ar trebui să înţeleagă primii că viaţa unui om este mai importantă decât un orgoliul.

Cum poţi să te dezvolţi profesional în această meserie?
Dezvoltarea profesională implică în această meserie de salvator montan participarea la o serie de cursuri menite să te aducă în pas cu toate noutăţile internaţionale, atât în domeniul supravieţuirii, cât şi din punct de vedere medical. Astfel, de-a lungul timpului m-am orientat către Cursuri de paramedic, curs ce mi-a dat posibilitatea ca după absolvire să pot acorda tuturor turiştilor şi nu numai, primul ajutor, în caz de accidente. De asemeni, am participat la stagiile de pregătire pentru Cercetaşii României şi la o serie de cursuri bazate pe animaţie pentru copiii, toate acestea implicând noţiuni de pedagogie necesare lucrului cu cei mici. M-am atestat ca ghid montan şi naţional şi ca alpinist utilitar. Am de asemeni şi o atestare ca Instructor în„Taberele de pregătire în caz de dezastre urbane”, iar meseria de Salvator montan impune, conform legii şi o reatestare la fiecare trei ani de activitate.

Această meserie implică schimburi de experienţă?
Categoric DA! Schimburile de experienţă la care am participat au fost dezvoltate în parteneriat cu Asociaţia Neguvernamentală în caz de dezastre„Romanian Rescue Association”, împreună cu omologii din Turcia, schimb ce s-a desfăşurat în oraşul Galaţi, finalizat după o săptămână cu o simulare de dezastru la care au participat Trupele SMURD, Ambulanţaşi „Nilufer Arama Kurtarma” - Turcia.

Dacă nu ar fi existat pasiunea pentru munte ce altă meserie ai fi ales să practici?
Pasiunea pentru munte a existat şi va exista mereu în mintea şi în inima mea, dar ca orice om am avut momente în viaţă când, forţat de anumite împrejurări, a trebuit să fac alegeri. Aşa am ales, la un anumit moment dat, meseria de aşchietor, după care m-am orientat către tâmplărie, iar în acest domeniu am profesat peste 20 ani. Menţionez că în afară de meseria de salvator montan noi toţi salvamontiştii mai avem şi alte job-uri. Nu pot spune ce aş fi profesat cu siguranţă până la finalul vieţii active, dar pot afirma cu tărie, fără nici o reţinere, că indiferent de meseria practicată, pe munte tot aş fi urcat.

Cum îţi petreci timpul liber?
La înălţime! Întreg timpul meu liber precum şi concediile tot pe munte le petrec, dar evadez și în alte zone frumoase ale ţării pe care îmi place să le descopăr şi să le admir, să le contemplu în tăcere să îmi reîncarc bateriile pentru a o putea lua de la capăt cu dăruire şi pasiune pentru cea mai frumoasă meserie din lume.

Câteva recomandări pentru iubitorii de munte?
Ca mai toate recomandările făcute de salvamontişti, mă opresc asupra echipamentului care este primordial şi pe care îl recomand a fi în permanenţă adecvat traseelor alese. Alături de echipament, nu este de neglijat condiţia fizică, de aceea recomand tuturor să nu se aventureze pe trasee pe care ulterior nu le pot parcurge sau încheia, dar şi comportamentul civilizat trebuie menţionat.

Muntele ţi se oferă în întregime de aceea merită respectat!

  
Comentarii