Cea mai mică biserică reformată a orașului
Existența bisericii mici de lemn situată lângă azilul săracilor este cunoscută din secolul al XVIII-lea, iar după dărâmarea acesteia, construcția unui alt lăcaș de cult devine o necesitate pentru comunitatea reformată, astfel la începutul secolului al XIX-lea ia naștere biserica reformată mică.
Biserica Reformată Mică a fost construită la începutul secolului al XIX-lea. Are o denumire populară, fiind mai mică decât cealaltă biserică reformată din oraș.
Lucrările au fost demarate în anul 1815, iar în data de 31 iulie 1815 a avut loc o întâlnire pentru a sărbători acest eveniment. Contele Kemény Sámuel, preşedintele Tablei Regeşti, împreună cu soţia şi Borosnyai Lukács János, curatorul suprem al parohiei, a fost prezent la acest moment festiv. Coordonatorul lucrării a fost maestrul târgumureşean Ignatz Schaffner. Dulgherul sighişorean Gratus Gramer a fost contactat la data de 27 februarie 1818, pentru a realiza şarpanta, tavanul şi scara din turn. În turnul bisericii a fost așezat un document comemorativ, din care reiese că în timpul construcţiilor din anii 1815, 1816 şi 1818 nava a fost terminată, iar turnul edificiului a fost ridicat la o înălțime de aproximativ nouă metri. Lucrările au stagnat timp de aproape nouă ani din cauza lipsei resurselor financiare de după anul 1818.
În anul 1827, Nemes János, cetățean din Târgu-Mureș și membru al presbiteriului, donează 400 de forinţi de argint destinați pentru finalizarea construcţiei. În anul 1828 se demarează acțiunea pentru continuarea construcţiei turnului, iar lucrările de zidărie au luat sfârșit pe 11 iulie 1829, sub supravegherea maistrului zidar Lantos András. Dulgherul Szász András a realizat coiful, iar la data de 25 iulie a aceluiași an, zidarul așază globul în vârful turnului, acest act simbolizând terminarea lucrărilor.
Decorarea clădirii
Biserica păstrează și astăzi diferite elemente de tâmplărie de structură barocă şi clasicizantă. Canaturile ferestrelor datează din anul 1823, iar în anul 1824 au fost aduse 14 rame de fier care au fost montate la grilajele ferestrelor, de lăcătuşul Karsai István. Mobilierul a fost confecționat după anul 1827 de diferiți meșteri care au realizat patru bănci cu baldachin, pardoseala tribunelor și a navei și tâmplăria uşilor. Majoritatea acestor elemente de mobilier pot fi văzute și în zilele noastre în acest lăcaș de cult. Orga a fost construită între anii 1865 și 1866, de meşterul Takácsy Ignác. Decorațiunea mesei dreptunghiulare reprezintă o scenă cu „Cina cea de taină”.
Restaurările dintre anii 1927 și 1930 au influenţat caracterul original al clădirii. Antreprenorul Varga Ferenc a realizat lucrarea, coiful turnului a fost recondiționat cu ajutorul tinichigiului Hácsek József. Plăcile de piatră ale soclului au fost din nou cioplite și restaurate, acestea fiind completate în diferite locuri cu elemente de piatră artificială. Rampa de beton existentă până în prezent a fost construită în jurul bisericii. Tencuiala a fost îndepărtată şi completată în diferite locuri. Rezultatul cercetărilor recente demonstrează că aspectul actual al exteriorului este în întregime datorat restaurărilor interbelice. Compararea fațadelor actuale cu o fotografie de arhivă care a fost păstrată şi cu planurile de restaurare demonstrează că majoritatea decorațiunilor faţadei principale au fost rezultatul restaurărilor, acesta fiind motivul pentru care exteriorul s-a apropiat atât de mult de stilul barocului tardiv clasicizant. În arhitectura Transilvaniei, acesta a dominat la începutul secolului al XIX-lea.
Biserica este amplasată pe strada Ştefan cel Mare numărul 22, la intersecția cu strada Memorandului, în imediata apropiere a bulevardului 1 Decembrie 1918.
