Dacă eşti în trecere pe DN15 între Reghin şi Topliţa , la Morăraeni întâlneşti un indicator DUMBRAVA 5 km , de fapt sunt cam 3 km până în centrul satului pe DC164 , drum neasfaltat dar pietruit .Poate farmecul aşezării este dat şi de acest aspect -care îi nemulţumeşte pe localnici – dar odată trecută calea ferată Deda – Sărăţel pare că ai intrat într-un spaţiu care te proiectează în adevărata dimensiune a satului românesc.Cred că aici încă este adevărat ceea ce spunea L. Blaga că “veşnicia s-a născut la sat “ .E o aşezare cu 232 numere de casă dintre care , însă , cam jumătate nelocuite ; celelalte sunt locuite de oameni gospodari , oameni care respectă tradiţiile şi obiceiurile şi care au aceleaşi îndeletniciri că şi moşii lor ; creşterea animalelor – în mod special oieritul - iar femeile , pe lângă treburile gospodăriei se ocupă cu ţesutul de covoare , ştergare şi custul de cămăşi tradiţionale portului popular din zonă .
Urcând dealurile molcome întâlneşti ici – colo câte o turmă de oi . Ajungi la “Piciorul Poiului” şi îi găseşti pe Dohotari Dumitru si Vlasa Maxim cu turmele lor , la “Mancel “ pe Covrig Adrian şi Griga Nelu , pe ” Pod “ Rânja Ioan iar pe “Răzoare “ pe Vlasa Valer ; dacă treci Valea Pietrişului şi ajungi la “Remetea “ zici că ai ajuns în rai : priveliştea care ţi se descoperă este de o frumuseţe care îţi taie respiraţia . Merită încercat şi o ieşire în Munţii Călimani , în “Bradul Ciont “ unde vară de vară Mera Ioan cu fiii îşi duc turmele în transhumanţă .Nu se poate vorbi de o vizită la stâna fără a te ospăta cu : balmoş , jântiţă , caş dulce , urdă , caş sau brânză farmantata dar şi o frigare de miel sau o tocăniţă de berbecuţ , depinde de cât timp eşti dispus să stai . Dacă timpul nu îţi permite să petreci mai mult în mijlocul naturii . cu bucate sută la sută naturale , ciobanii sunt bucuroşi să îţi pună în traistă şi pentru cei de acasă , sigur nu se supără dacă le plăteşti strădania şi munca , caliatatea acestor produse este mult superioară celor procesate industrial . Poate ai noroc să pleci şi cu un fluier sau o furcă de tors încrustate cu migală de ciobani în timpul în care pasc oile sau cu un pumn de alune .