Faimoasa peșteră este un muzeu creat de natură
Peștera Ialomița, ascunsă de razele soarelui în Cheile Ialomiței, pe muntele Bătrâna, la o altitudine de 1530 de metri, este cunoscută și intens vizitată în toate anotimpurile, pentru frumusețea și diversitatea cu care încântă de la un sezon la altul. Este un adevărat muzeu clădit și împodobit de natură, săpat în munte de pârâul Horoaba.
„Acolo unde vulturii măiaștri veghează din înalturi, acolo în potcoava din inima Bucegilor, se află una dintre cele mai frumoase, enigmatice și pline de mister peșteri din România, Peștera Ialomiței” (Vasile Băcanu).Vechimea ei este atestată din anul 1793, printr-o consemnare făcută de Kleinlauf, în înscrisurile sale despre peșterile din Transilvania. Dar Peştera Ialomiței era cunoscută cu mult timp înainte, sunt legende care relateză că Mihnea Vodă cel Rău a descoperit-o în peregrinările prin Munții Bucegi în 1510. În 1897 Peștera Ialomița, cunoscută până atunci numai pe o lungime de 115 metri, se bucură de o mare popularitate în urma descrierii complete făcută de Vasile Popovici-Hațeg și Iosif Sîngeorzan care pătrund în galeriile peșterii până în locul numit „La Altar”. În prezent, Peștera Ialomița poate fi admirată de doritori pe 435 de metri de galerii amenajate din cei 804 metri de galerii fosile.
Peștera, o înșiruire de săli și galerii
„Așezată în V-eul cheilor care-i poartă numele și prin despicătura cărora se zărește în depărtări maiestuosul Sfinx, Peștera este unul dintre cele mai cunoscute și vizitate obiective turistice din Bucegi și nu numai”(Vali Băcanu). Accesul în interiorul peșterii, luminată artificial cu lămpi electrice, se face pe poduri și scări de lemn. La intrare, portalul înalt de peste douăzeci de metri și lat de patruzeci de metri, se continuă cu „Grota Mihnea Vodă”, o grotă maiestuoasă ce impresionează mai ales iarna prin stalagmitele de gheață formate pe seama infiltrațiilor de apă. În capătul sălii se găsește o poartă metalică prin care se pătrunde în întunecimea peșterii. Printr-o înșiruire de galerii și pasaje se trec prin toate sălile principale, fiecare purtând denumirea specifică descoperirilor făcute în acele locuri. „Sala Decebal” are o boltă eliptică și a fost asemănată cu un dom, „Grota Sfânta Maria” a fost botezată după asemănarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria, „La răspântie”, drumul se desparte spre „Lac”, locul de unde izvoarele peșterii se prăbușesc zgomotos printr-o cascadă cu înălțimea de trei metri în lacul cu apa cea mai limpede și mai pură, sau spre „Sala Urşilor”, cea mai mare sală din peșteră. Unul dintre cele mai mari goluri subterane din peșterile românești, „Grota Urșilor”, cum i se mai spune, are dimensiuni impresionante, este lungă de 75 de metri, lată de 30-40 de metri și înaltă de 25 de metri. La descoperirea grotei, au fost găsite schelete întregi provenite de la urșii cavernelor. Această sală reprezintă şi cel mai demn de admirat obiectiv al peșterii datorită impresionantelor stalagmite cu partea superioară plată tip sfeșnic. Mai departe, prin „Galeria Apelor” se ajunge „La Altar” unde un labirint de stalagmite și stalactite barau cândva accesul către galeriile descoperite mai târziu. Pătrunderea dificilă spre ele a contribuit la păstrarea concrețiunilor existente în forma lor pură.
Peștera merită văzută și trăită pe viu
„Peștera de legendă este atestată documentar de mai bine de 500 de ani, când se spune că aici Mihnea Vodă cel Rău a ctitorit un schit pentru sihaștrii ce și-au găsit pe aceste locuri liniștea pentru rugăciune. Bisericuța construită în gura peșterii a ars de câteva ori de-a lungul timpului și de fiecare dată a fost refăcută. Peștera, încărcată de o mare spiritualitate și legendă, merită văzută și trăită pe viu, ne spune un veteran al muntelui,Vasile Băcanu.
Drumuri ce străbat Bucegii până la Peștera Ialomița
La acest obiectiv natural se poate ajunge:
- cu mijloace auto, pe drumul montan ce urcă din Sinaia, pe lângă cabana Cuibul Dorului, șaua Dichiu, lacul și cabana Bolboci, cabana Padina sau dinspre Târgovişte, pe drumul ce urcă pe Valea Ialomiței prin Moroeni, Sanatoriul Moroeni, barajul de la Bolboci, cabana Padina;
- pe poteci, venind de la Omu, Babele, Vârful cu Dor, Piatra Arsă, Bran;
- linia de telecabină Buşteni-Babele-Peştera înlesnește accesul mai comod spre aceste locuri pitoreşti.
Durata normală a vizitării peșterii este de la 30 de minute la o oră - o oră și jumătate. Datorită temperaturii medii, de 9-12 grade Celsius și umidității de 85 -100%, este recomandată o îmbrăcăminte mai călduroasă și o încălțăminte antiderapantă. Echiparea cu o lanternă, deși peștera este luminată electric, face mai ușoară și mai plăcută explorarea.
