În spatele Unversității de Arhitectură, de pe strada Academiei, putem zări Pasajul Victoria.
Pasaj de peste un secol în inima Bucureștiului.
Ridici privirea printre cârciumi și privești deasupra, unde cerul e decupat de clădiri. Clădiri înalte, apartamente - niciunul nu pare la fel - care te trimit, pentru câteva minute, pe străzile din Florența.
Diversitatea culorilor, localurilor, beculețele, un semafor nefuncțional agățat pe colțul unui restaurant. Pasajul Victoria exprimă libertate și, mai ales!, o boemie aparte. E imposibil să nu-ți treacă prin gânduri întrebarea: „Cum ar fi să mă trezesc aici în fiecare dimineață? Să deschid fereastra și să văd tot ce mă-nconjoară în acest moment”.
Pasajul Victoria se desprinde cumva de restul orașului. Până și de Centrul Vechi. Te face să uiți că ai un loc de muncă sau orice fel de responsabilitate. Poate e o exagerare, dar dacă nu aveți suportul financiar pentru vacanțe în Toscana, Viena sau Paris, Pasajul Victoria e alternativa.
Plimbați-vă de la un cap la celălalt - de mai multe ori! Și scrieți. Scrieți unde vă trimit culorile. Și unde vă trimite mirosul. Parcă și vremea e altfel pe măsură ce-l parcurgi. Privește asfaltul și atinge pereții. Istoria Bucureștiului vechi e amestecată prin fiecare colț a acestui loc.
Intră de pe strada Academiei și ieși pe Calea Victoriei. Și e greu să nu zâmbești, fie și măcar o dată.
Ne bucurăm că articolul nostru v-a stârnit interesul. Ne-ar fi de mare folos dacă v-ați răpi încă 4 minute pentru completarea acestui chestionar.
