Unul dintre frumoasele monumente ascunse din centrul Bucureştiului
Mergând pe Calea Victoriei, înainte de a ajunge la intersecţia cu bulevardul Elisabeta, descoperi, trecând pe lângă un gang lipit de un fast food, frumosul lăcaş de cult, o oază de linişte în agitaţia oraşului. Înconjurată de clădiri înalte, biserica de dimensiuni reduse, dar cu o siluetă elegantă, se numără printre cele mai frumoase ctitorii, declarată monument istoric şi de arhitectură prin Decret Regal, încă din 1915.
Lăcaşul este ctitoria Doamnei Maria, a doua soţie a lui Șerban Vodă Cantacuzino (1678- 1688).
Biserica a fost construită în anul 1683 pe locul altei biserici din lemn, ctitorită înainte de 1677 tot de Doamna Maria, în amintirea victoriei creștinilor împotriva turcilor la asediul Vienei, când regele polonez Jan al III-lea Sobieski l-a învins pe Kara Mustafa, moment care a marcat începutul căderii dominaţiei turcilor în Europa.
Biserica a primit hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” ulterior „Sfântul Sfinţit Mucenic Elefterie”.
Constantin Brâncoveanu completează construcţia adăugând pridvorul cu coloane legate prin arcade
Constantin Brâncoveanu a desăvârşit lucrarea ctitoricească de la Biserica Doamnei, adăugând pridvorul deschis cu coloane legate prin arcade.
Tot el a realizat în anul 1692 Podul Mogoşoaia, un drum din trunchiuri de copaci, care despărţea Biserica Doamnei de casele ce aparţinuseră lui Şerban Cantacuzino.
După victoria triumfală a armatei române în timpul Războiului pentru Independenţă din 1877, Podul Mogoşoaia primeşte numele de Calea Victoriei, denumire păstrată până în zilele noastre.
La zece ani după trecerea la cele veşnice a lui Şerban Cantacuzino, Maria Doamna donează biserica Mănăstirii Cotroceni, ctitoria de suflet a domnitorului. După un secol, aceasta a fost transformată în biserică de mir.
Credincioşii parohiei venerează în biserică o icoană a Maicii Domnului îndurerată, cu veșmânt negru, de origine necunoscută, pictată în stil apusean, despre care se spune că este făcătoare de minuni.
Alături de aceasta se găseşte icoana cu hramul, „Intrarea Maicii Domnului în Biserică“, fiind una dintre cele mai vechi icoane, pictată în secolul al XVI-lea, un exemplar deosebit.
Model arhitectonic nou în acea epocă
Deşi în acea vreme erau utilizate o diversitate de modele arhitectonice anterioare, Biserica Doamnei se înscrie în tipologia fără abside laterale, constituind un tip nou de biserică în epocă – tipul Matei Basarab.
Biserica are formă de dreptunghi alungit, caracteristic paracliselor curţilor boiereşti. Baza și capitelul (partea superioară a unei coloane) sunt sculptate cu motive decorative de origine orientală.
La intrarea în pronaos se află un portal bogat sculptat cu motive florale, având deasupra pisania din 1683 prevăzută cu acvila cruciată, stema Ţării Românești.
Pictată de fondatorul atelierului de pictură de la Hurezi
Picturile din interior, restaurate, sunt deosebite și marchează momentul de început al activităţii zugravului grec Constantinos şi a ucenicului său Ioan pe teritoriul Ţării Romaneşti.
Iconarul Constantinos, venit în Ţara Romanească la chemarea domnitorului Şerban Cantacuzino, avea să pună bazele atelierului de pictură de la Hurezi, folosit în bogata activitate ctitoricească a Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu.
Tezaurul bisericii
Între obiectele de valoare care se păstrează în biserică se numără stranele şi tronul arhieresc, sfântul epitaf de la 1683 cusut cu fir de aur și argint, toate de patrimoniu şi restaurate în mare parte.
Din catapeteasma veche, pentru că actuala este de secol XIX, se păstrează icoana hramului, tot opera zugravului Constantinos.
De asemenea, biserica mai păstrează vase de patrimoniu din argint şi aurite folosite în cult, icoanele de pe catapeteasmă din diferite perioade, cărţi vechi de cult, precum și o scriptură veche scrisă în limba greacă, ce a fost adusă cu ocazia sfinţirii bisericii.
Se păstrează ancadramentele din piatră care împodobeau ferestrele şi uşa de la intrarea în biserică, precum şi pisania lăcaşului, operă a aceluiaşi sculptor.
Urmele trecerii anilor şi restaurările efectuate
Cutremurele din 1738, 1802, 1829, precum și marele incendiu au afectat foarte mult lăcașul. Aceasta a fost reparată în anii 1869 și 1906.
Biserica a fost obiectul unor restaurări ce nu au ţinut cont de arhitectura originală.
În perioada 1850-1860 restaurările realizate au condus la distrugerea frescelor originale de la interior şi din pridvor şi la transformarea acestora în substrat pentru suportul unei noi picturi realizate în stilul secolului al XIX-lea. Intervenţiile ce-i vor urma vor constitui încercări de readucere la suprafață a valoroasei picturi realizate de Constantinos. O primă etapă de îndepărtare a picturii din secolul al XIX-lea a avut loc în perioada 1921-1923.
În anul 1931 s-a înlăturat un strat de pictură, descoperindu-se fresca originală.
Ultima restaurare de anvergură asupra picturii din pronaos a avut loc în perioada 1972-1976, fiind iniţiată de Direcţia Patrimoniului Cultural Naţional în colaborare cu Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti.
După cutremurul din 1977 este din nou reparată.
În cursul anilor 1998- 2004, arh. Niels Auner și ing. C. Pavelescu restaurează fresca originală, într-o armonie de roșu, negru și auriu.
Biserica Doamnei, monument istoric de valoare naţională excepţională ce poartă numele celei care a ctitorit-o, se înscrie printre numeroasele monumente religioase care vorbesc despre istoria şi evlavia neamului românesc.
Mijloace de transport
-metrou staţia Universitate (Magistrala 1- M1)
-troleibuze staţia Universitate : 61, 66, 69,70,85, 90, 91
-autobuze staţia Piața 21 Decembrie 1989 : 122, 137, 138, 268, 381, 783
