Încă o mică perlă de istorie din marele Bucureşti: o casă pentru fete orfane ajunge unitate de învăţământ de elită. Astăzi, aici funcţionează Colegiul Naţional „Elena Cuza”.
Medicul român de origine franceză Carol Davila, întemeietorul învăţământul superior medical de la noi, a adus într-o casă a sa din Dealul Cotrocenilor o mână de fete orfane spre a le oferi educaţie. De iniţiativa sa a aflat doamna Elena Cuza, soţia domnitorului, care a donat bani şi s-a ocupat de strângerea de fonduri pentru a ridica aici o casă de copii săraci sau abandonaţi.
Piatra de temelie a aşezământului a fost pusă în vara anului 1862. Un an mai târziu, aici au fost primiţi şi băieţi iar mai târziu sute de copii erau împărţiţi în patru clase primare, două normale şi un atelier, chiar şi cei veniţi din familii bune. Conform datelor oficiale, aici erau pregătite educatoare, învăţătoare pentru şcolile de oraş şi rurale, fetele urmau cursuri de îndrumare artistică, ţesătorie şi broderie, menaj.
În 1870 s-a început construcţia unei capele şi în 1877 Carol Davila înfiinţează primul Ateneu pentru educatia artistică a oamenilor simpli. Mari personalităţi au predat la azil, printre care: Spiru Haret, Barbu Constantinescu, scriitorii Al. Odobescu şi Ioan Slavici.
Azilul de copii se afla în administrarea Eforiei spitalelor civile, coordonat de însuşi Carol Davila, şi se îmbogăţeşte, în timp, cu o şcoală primară şi o grădiniţă de copii, o şcoală normală superioară de şase luni, una profesională cu ateliere diverse.
După moartea lui Carol Davila, de azil se va ocupa Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice iar ministrul Spiru Haret contribuie la dezvoltarea instituţiei cu două aripi de clădire, una pentru Şcoala Normală şi Şcoala Profesională, alta pentru Secţia normală. Elevii cei mai buni ajungeau la studii în străinătate cu bursă.
După transformări succesive, complexul de studiu din cadrul azilului trece la noi etape şi Şcolii normale i se schimbă numele: Institutul Pedagogic de Învăţători ciclul II, între 1949 - 1956, Şcoala Pedagogică de Învăţători, între 1956 - 1964, Şcoala Pedagogică nr. 2, între 1965 şi 1972, Liceul Pedagogic Bucureşti - Ilfov, între 1972 şi 1981.
În 1948, Liceul Profesional „Elena Doamna” devine Şcoala Tehnică de fete nr. 1 unde se învăţa croitorie şi ţesătorie, iar Şcoala primară ajunge Şcoala Elementară nr. 50. În 1949, prin unificarea cursului tehnic cu cel normal, avem Institutul Pedagogic ciclul II iar în 1965 – Liceul pedagogic de educatoare.
După 1989, în memoria fondatoare, i se schimbă numele în Şcoala Normală „Elena Cuza”, azi Colegiu Naţional.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2017.
Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.
