Educația prin artă este complementară educației pe care un adolescent o primește la școală, în familie, în anturaj. În general, cu ce vin în bagaj adolescenții de la școală, din familie și din anturaj? Sunt chestii specifice pentru generația de adolescenți din 2023-2024, care te fac să îți dai seama ușor că aparțin aceluiași grup, cum se întâmpla de pildă cu “generația cu cheia de gât”?
R. Adolescentii sunt o institutie foarte bine organizata, cu nevoi clare, cu drepturi, cu reguli si principii deja conturate bine. Functioneaza in grupuri sau echipe asa ca e firesc sa aiba specificitati care tin de apartenenta la o directie aleasa. Educatia prin arta ar trebui sa vina sa completeze un pilon de educatie pe care il confera scoala si pe inca unul pe care il confera familia. E un tripod care aduce mult echilibru in orice tip de societate- familie- scoala- arta. Toate trei cladesc indivizi si lucreaza la segmente complet diferite. Bagajul din familie ar putea sa fie cel emotional, comportamental , cel de la scoala e cel informational si social iar cel prin arta e cel care face ca o punte importanta intre informatie si emotie. Preocupari specifice adolescentilor 2023-2024 nu stim daca exista altele decat cele careexosta de cand timpul. Cu siguranta mijloacele prin care isi manifesta preocuparile sunt diferite, mediul online fiind acum un spatiu indispensabil lor.
De ce se implică Unteatru în educația prin artă? Care e scopul acestor proiecte pe termen? Care este miza educației prin artă?
R. Unteatru ,prin definitie , face educatie prin arta fara sa isi propuna asta. Orice forma de arta care are un privitor, va modifica si va transmite privitorului ceva. Acel ceva e o achizitie care educa fara sa ceara voie. Educa un simt, un gand, o perspectiva. Teatrul face asta cu toate mijloacele lui. Expune idei si le propune spre dezbatere, chiar daca spectacolul nu are structura interactiva, dialogul se naste in fiecare spectator daca tema e una relevanta pentru timpul pe care il traim. Miza educatiei prin arta este libertatea de gandire , libertatea de exprimare, confortul de a nu fi de acord cu pareri unanime. Arta individualizeaza si faciliteaza dezvoltarea personalitatilor distincte.
sursa foto: Radio EuropaFM
Ce învață de obicei trainerii de la adolescenți, din schimbul acesta de energie cu cei mai tineri? S-au plâns vreodată că nu câștigă nimic sau dimpotrivă se socotesc îmbogățiți de întâlnirea cu adolescenții?
R. Orice intalnire cu adolescentii e un castig, e o privire atenta la cum se schimba lumea, la cum se remodeleaza gandiri si la cum sunt contestate timpurile traite de noi. Trainerii primesc cu mare bucurie acest flux de energie noua din partea adolescentilor, care sunt o sursa de creatie neincetata. Pentru teatru, pentru arta in general, e vital sa ai contact permanent cu pulsul tinerilor. Acolo intelegi care sunt nevoile azi, care sunt intrebarile .
După o experiență într-un proiect ca Educația prin artă, întrebarea se ridică de la sine: care credeți că e viitorul României cu acești adolescenți și viitorul lor în România?
R. Viitorul arata foarte bine. Tinerii sunt preocupati de evolutia lor, temele pe care le chestioneaza sunt profunde, au frici si indoieli normale, ceea ce inseamna o conectare buna la realitatea inconjuratoare. Adolescentii sunt extrem de ancorati in tot ce se intampla, sunt un barometru bun si pentru familiile din spatele lor. Nu credem ca trebuie discreditati pe motivul imaturitatii sau al unui abuz de spatii virtuale. Nu li s-a stirbit nimic din puterea creativa sau din universul imaginativ. Sunt puternici, au voci care dicteaza schimbare si asta e bine. Au nevoie de arta in viata lor. Se simt liberi in preajma artei.
Ce îi atrage pe copii/adolescenți cel mai mult? Actoria? Scrierea dramatică? Scenografia? Poate chiar regia?
R. Copiii sunt atrasi de toate formele de exprimare prin arta, unii au nevoie sa scrie ,altii au nevoie sa reprezinte vizual, aleg sa construiasca povesti prin mijloacele de care dispun sau care ii intereseaza. Sunt aproape egale alegerile catre scenografie,regie si dramaturgie dar evident cea mai accesata este actoria. E si cea mai complexa, ravnita si fascinanta dintre toate. Actorul e magician si toti vor sa vada cum e sa fii atat de liber si creativ intr-o profesie. Toti vor sa isi testeze limitele si sa isi descopere puterea si curajul . Trebuie sa fim acolo prin tot ce facem alaturi de toate aceste alegeri eroice ale adolescentilor.
Ce ar putea să facă statul mai mult și mai bine astfel încât educația prin artă să nu mai fie doar apanajul unor proiecte punctuale ale unor entități private?
R. Exact ce spuneam. Sa fie acolo alaturi de tineri. Sa deschida drumuri de acces pentru ei ,in toate directiile. Nu e nevoie doar de gratuitati, e nevoie sa existe arta ,poate chiar un exces de arta. Poate ca ar trebui ca din copilarie ca vezi pe toti peretii locurilor de joaca , opere de arta ale pictorilor contemporani, scolile ar trebui s afie galerii itinerante de arta. Colectii intregi de pictura si sculptura ar trebui sa inconjoare copiii si adolescentii. Spectacolele de teatru si de dans ar trebui sa vina in scoli mai des, printr-un program anual sustinut. Expunerea repetata la arta ar asigura un program de educatie prin arta permanent.
Acest interviu este parte din proiectul Educație prin artă derulat de Asociația Unteatru în parteneriat cu Primăria Mangalia. Proiectul are ca scop creșterea producției și a consumului cultural în Mangalia prin sprijinirea înființării unei trupe de teatru amator. „PNRR. Finanțat de Uniunea Europeană – UrmătoareaGenerațieUE”. Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
