Mihnea Florea are 29 de ani împliniți recent, iar de peste doi ani lucrează împreună cu organizația Mozaiq la clădirea unui București mai primitor și mai sigur pentru membrii comunității LGBT. Mozaiq este un ONG înființat în urmă cu doi ani, dar are o vechime mult mai mare ca grup de inițiativă civică.
Care a fost motivul pentru care Mozaiq a luat naștere?
Sunt clar multe probleme de discriminare pe LGBT în România, iar principalele voci care susțineau comunitatea, în marea lor parte, nu erau din comunitate. Ceea ce încearcă Mozaiq să facă este să îi activeze pe membrii comunității, să îi antreneze în lupta pentru drepturi egale. Organizația este LGBT, membrii sunt afirmați LGBT, cel puțin în cadrul comunității, cam în proporție de 90%. Însă suntem solidari și cu alte cauze, încercând în același timp să și educăm comunitatea legat de experiența de opresiune a persoanelor roma, a femeilor, a persoanelor cu dizabilități. Pentru că, de fapt, problemele reale sunt aceleași.
Ce acțiuni ați întreprins până acum?
Am organizat evenimente comunitare, întâlniri comunitare în care se discută problemele cu care comunitatea se confruntă. Iar din anumite întâlniri mai ies și planuri de acțiune. Că este legat de referendumul care poate să vină pe interzicerea căsătoriei persoanelor de același sex, că e vorba de parteneriat civil, că e vorba de centrul comunitar, toate aceste campanii de fapt s-au născut ca urmare a descoperirii acestor probleme în comunitatea, în special, din București. În ultimul an, într-adevar am început să susținem și comunități din afara Bucureștiului, în special din Iași și din Cluj. Tocmai pentru că grupurile de acolo sunt grupuri tot de inițiativă fără personalitate juridică, încercăm să îi ajutăm să se dezvolte cu un know-how și să atragem bani prin organizația noastră pentru a le da lor.
Cum a luat naștere proiectul cu centrul comunitar?
Exact din problema pe care și noi o experimentaserăm ca organizație – problema de a găsi un loc în care să se întâlnească comunitatea și să fie un spațiu sigur și accesibil. Un safe house, un safe space. De fiecare dată când trebuie să ne întâlnim mai mult de 10 persoane, trebuie să vorbim ori cu o organizație, ori cu un local pentru a ne pune la dispoziție spațiul. Spațiu de care trebuie să ne asigurăm cât putem de mult că este sigur, inclusiv pentru persoane care doresc să vină, dar să își și păstreze un anumit grad de confidențialitate că participă. Și asta este pe de o parte dificil. Pe cealaltă parte, este bine să existe un spațiu fix unde comunitatea se întâlnește, tocmai pentru că asta ajută la crearea unei identități culturale și locale. Un alt motiv este accesul la servicii adecvate pentru comunitatea LGBT. Și aici vorbim de testări, de servicii psihologice, consiliere – că-i de familie, că e de cuplu etc. Dar principala nevoie este de un spațiu care să fie deschis constant pentru membrii comunității și să fie și cineva acolo care să te poată primi, în special în situații de criză.
Care sunt spațiile sigure din București?
Noi am înglobat majoritatea spațiilor sigure într-o hartă. Dintre cafenele și cluburi amintesc Share Cafe, Queens, Green Hours, Club Control șamd. Eu și partenerul meu mergem împreună la Clubul Țăranului Român și ne sărutăm când ne vedem, ca orice cuplu. Și n-am avut în șapte ani de zile nicio problemă. Iar spații culturale ar fi Centrul Ceh, Centrul Național al Dansului București, British Council, Institutul Francez.
Cum e viața în București pentru un membru al comunității?
E mai bună decât oriunde în altă parte în România. Pentru că există câteva spații – nu multe – de întâlnire și există ceva evenimente doar că în principiu aceste spații sunt în centru. Atunci când ieși din zona centrală, lucrurile devin ceva mai periculoase. Ce ajută ca persoană LGBT, și în București și în țară, este dacă ești tânăr și middle class. Altfel, dacă ești sărac ai complet altă experiență, la fel dacă ești roma, sau dacă ai dizabilități.
Este Bucureștiul o destinație sigură pentru turiștii LGBT?
Cred ca persoanele LGBT, dacă vor să se ducă într-o destinație LGBT, au de unde să aleagă – Berlin, Barcelona, Amsterdam, orice oraș din Olanda în fond. Dacă vrei să te duci în special și pentru evenimente LGBT, cum ar fi party-uri, pride-uri mari, te duci în aceste locuri. Există însă turism LGBT, sunt foarte multe persoane din comunitate care vin, dar nu vin neaparat pentru experiența lgbt. Tocmai pentru că nu vin pentru această experiență, sunt destul de atenți pe unde ies. Pe stradă cred că sunt conștienți că nu sunt în Anglia etc., așa că sunt ceva mai grijulii. Iar de frecventat, frecventează acele câteva localuri despre care se asigură în prealabil că sunt sigure.
Cum ar putea ajuta o autoritate publică locală comunitatea LGBT?
În ceea ce privește centrul comunitar, există imobile care, conform legii, pot fi date spre utilizare, fie și cu o chirie modică. Dacă te uiți la modelele din marile capitale europene, centrul comunitar nu este susținut de comunitate, ci de către organizații și de către primăria locală. Este un parteneriat tocmai pentru că primăria recunoaște că există niste vulnerabilități în comunitatea LGBT, recunoaște că are cetățeni LGBT în comunitatea sa și că este nevoie de niște măsuri active de sprijinire. Mai există, desigur, și o discuție legată de homofobie și de transfobie în sistemul de învățământ și sistemul medical. Situație care ar putea fi ameliorată prin trainuire și prin sensibilizarea în practică a personalului. De asemenea, ar mai fi susținerea inițiativelor de întâlniri comunitare care ajută membrii comunității să își rezolve singuri problemele. Cadru legislativ pe sprijinirea inițiativelor nonprofit există, așa că am venit cu o propunere de modificare a criteriilor, pentru a deveni mai inclusivă plaja de organizații care pot să aplice. Și a fost acceptată, deși încă nu a fost pusă în funcțiune.
Care sunt prioritățile pentru Mozaiq în acest moment?
Avem în momentul de față partea cu parteneriatul civil, față de care luăm o poziție de advocacy. Pe lângă asta, am realizat un formular despre experiența liceenilor LGBT, urmând ca datele obținute să fie folosite într-o viitoare campanie. Iar cu centrul comunitar am ajuns în stadiul de negocieri politice. Deși este dificil să susții o cauză nepopulară, avem aliați politicieni din toate partidele și avem încrederea că vom găsi o soluție.
