Mihai Deneș împărtășește câteva gânduri despre „biciclismul” românesc, bucureștean.
L-am cunoascut pe Mihai Deneș la Prima Evadare anul acesta.
Un om mare, sportiv.
Între timp ne-am mai întâlnit cu diverse ocazii și am mai schimbat câteva cuvinte.
Un om activ, implicat.
Are un program foarte încărcat, își împarte timpul între atelierul de reparații de calculatoare, familie și bicicletă. Mihai și-a luat în serios pasiunea pentru bicicletă - este vicepreședintele Asociației Adevărații Veloprieteni (AVP).
Un om situat în mijlocul comunității de bicicliști.
Mihai nu prea pierde din vedere scopul căruia își dedică atât de mult timp - să contribuie la schimbarea, la evoluția și dezvoltarea mentalității concetățenilor noștri.
Am înțeles că asociația AVP a început, inițial, acum câțiva ani?
Nu, a fost un grup pe Facebook, Adevărații Veloprieteni, la care eu am aderat acum aproximativ doi ani și am hotărât, pentru a avea mai multă vizibilitate și a ajuta mai mult comunitatea, să înființăm această asociație cu câțiva colegi din Adevărații Veloprieteni. Am înființat-o acum câteva luni.
Cum anume ați vrea să susțineți comunitatea de bicicliști prin această asociație?
Vrem să avem o voce în cadrul societății. Ca simplu grup pe Facebook era foarte greu să negociem cu autoritățile, puteam negocia doar între noi. Astfel, având un ONG, o ștampilă - pentru că asta cer autoritățile, vrem să creștem comunitatea de bicicliști, vrem să creștem impactul bicicletelor în București și în țară.
„Vizităm România la viteză mică”
Ce acțiuni specifice aveți în minte pentru realizarea acestor obiective?
În primul rând, organizăm ture de cicloturism, organizăm plimbări urbane săptămânale - lunea, marțea și joia în timpul săptămânii și sâmbăta și duminica în weekend. Avem o mulțime de trasee de cicloturism, mergem să vizităm România la viteză mică pentru a simți, efectiv, lumea de acolo. Încercăm să obținem discounturi de la magazine, încercăm să menținem o colaborare foarte bună cu autoritățile și marșăm foarte mult pe partea de educație rutieră a biciclistului și pe partea de a pune presiune asupra autorităților pentru a avea mai multe piste, pentru a avea o infrastructură europeană și în București.
Zilele acestea din săptămână au fiecare câte un specific aparte sau decurg la fel?
Lunea organizez eu.Tura de luni este o tură pentru a bicicli seara de la 20.30 din Izvor, adresată începătorilor. Mergem cu o viteză de maximum 15-20 km/h și nu lăsăm pe nimeni în urmă. Vrem să meargă toți și să îi obișnuim cu traficul. A doua zi, marțea, e o tură mai rapidă organizată de Iulian Ene, colegul meu și președinte al asociației, tură în care parcurgem o distanță mai mare, tot cu viteză mică, în medie 22 km/h, de obicei vara, în afara Bucureștiului - are și o bucățică din marginea Bucureștiului. Joia, colegul nostru, Daniel Birghilescu, organizează o tură de viteză, cu viteza medie de 30 km/h - asta înseamnă că trebuie să mergi aproape tot timpul cu 40 km/h ca făcând și pauze să se ajungă la această viteză medie. În weekend organizăm tot felul de ieșiri pe trasee tematice, Drumul Vinului sau Drumul Voievozilor, turul Munteniei, Transfăgărășan și Transalpina în 24 h și multe alte ture despre care veți putea afla în curând de pe site-ul nostru.
Care dintre aceste zile are cel mai mare succes?
Toate au succes pentru că se adresează unor grupuri diferite. Lunea vin începătorii care descoperă traficul și câștigă curaj, marțea este tura de suflet a grupului care, de obicei, are cei mai mulți participanți, iar celelalte atrag bicicliști în funcție de specific.
Plănuiți ca pe viitor să aplicați pentru fonduri europene?
Da. Targetul nostru este să găsim susținere atât din partea membrilor grupului, cât și a publicului larg. Intenționăm cât de curând să facem niște proiecte pentru a putea accesa fonduri europene pentru dezvoltarea cicloturismului.
Credeți că acum, având acest ONG, va fi mai ușor să obțineți, de exemplu, de la CFR autorizație să călătoriți în grupuri mari?
Da. Va fi mai ușor pentru că, prin prisma evenimentelor noastre, am dovedit că putem să fim civilizați și că putem să facem ture mari. Așadar, și ei trebuie să vină în întâmpinarea noastră. Preferăm să discutăm civilizat pentru a obține ceea ce ne dorim.
Poți să ne descrii puțin cum funcționează transportul cu trenul pentru bicicliști?
Iulian Ene, colegul meu, a avut o discuție inițială cu CFR-ul și a avut o înțelegere cu ei, cu toate că eram numai un grup pe Facebook. Înțelegerea a fost că, de la cincisprezece bicicliști în sus, aceștia primesc un vagon suplimentar pentru transportul și depozitarea bicicletelor. Acest lucru se aplică pentru toți ceilalți bicicliști. Am încercat să popularizăm asta – oricine poate cere acest vagon cu o simplă cerere adresată șefului de stație din gara respectivă. Ideea este că în felul acesta nu mai îngreunăm transportul, suntem mult mai bine organizați, putem să coborâm mai repede, nu îi mai incomodăm pe ceilalți călători și ne putem păzi bicicletele. Cel mai mare grup a fost de o sută de biciclete într-un tren. De 1 Mai am fost în Vama Veche și ne-am întors cu trenul de Mangalia, unde, spre norocul nostru, am reușit să avem din nou un vagon întreg, numai cu biciclete.
Acum, că ați înființat asociația, membrii vechi au devenit membri ai asociației?
Asociația și grupul au aceeași denumire, dar nu este nimeni obligat din grup să se înscrie în asociație. Asociația este deschisă tuturor celor care vor să devină membri, dar tot ce discutăm la nivel de asociație ca reduceri sau promoții, facilități le aplicăm din start tuturor membrilor grupului.
Cu cei din grupul AVP rămâneți prieteni și în afara ieșirilor organizate?
Da, se creează din ce în ce mai mult un nucleu de prieteni. Suntem prieteni, nu numai la bicicletă, ne ajutăm și între noi, încercăm să formăm un grup în care fiecare să ajute cu ce poate în domeniul în care activează pentru a putea dezvolta comunitatea.
Am înțeles că ați făcut și ture în afară, de-a lungul Dunării.
Da, colegul meu, Iulian Ene, s-a ocupat de asta și a parcurs în ultimii ani o parte din traseul EuroVelo 6, de la Oceanul Atlantic la Marea Neagră. Anul acesta urmează să îl termine împreună cu unul sau doi dintre colegii noștri. EuroVelo este o rețea europeană de turism, foarte bine implementată la nivel scriptic, dar foarte prost implementată deocamdată la nivel practic pe zona România-Bulgaria. E bine dezvoltată pe zona Germania-Austria-Elveția-Franța. Pentru unele țări încă se lucrează la dezvoltare, la marcare. În România nu exista o lege pentru a putea marca trasee cicloturistice, de-abia anul acesta a fost dată o lege prin care traseele cicloturistice sunt despărțite de traseele montane și se pot marca separat.
Bucureștiul „încet, încet se schimbă”
Crezi că în București lipsa traseelor este una dintre cele mai mari probleme?
Lipsa infrastructurii în București este cea mai mare problemă, la fel ca intoleranța în trafic a șoferilor care nu respectă bicicliștii. Este o mare problemă pentru că, cu toate că bicicleta este un vehicul, nu i se acordă aceeași însemnătate.
Mai specific, ce fel de probleme întâmpină bicicliștii în trafic?
Foarte puțini dintre cei care folosesc patru roți conștientizează faptul că trebuie protejată partea de două roți, pentru că riscurile sunt mult mai mari. Accidente grave cu bicicliști au fost foarte puține. Accidentele se produc mai ales din cauza faptului că biciclistul este forțat să lovească bordura din cauza neacordării de spațiu, din cauza neacordării de prioritate, din cauza ușilor deschise – pasagerul sau șoferul deschide ușa fără să se asigure. Din câte cunosc eu, în anul 2014, nu au fost accidente mortale cu bicicliști în București, spre deosebire de țară, unde, din păcate, au fost destul de multe accidente.
Dar bicicliștii de la Adevărații Veloprieteni respectă regulile de circulație?
Da, noi le respectăm. Avem niște reguli stricte ale grupului, respectăm codul rutier și folosim pistele de bicicletă acolo unde sunt. În celelalte cazuri folosim prima bandă de circulație în șir indian, iar pentru grupuri foarte mari, cu acordul autorităților, folosim integral prima bandă de circulație.
Presupun totuși că Bucureștiul are și părțile lui frumoase rezervate bicicliștilor.
Are, are. Centrul Bucureștiului a fost într-o schimbare majoră și acum arată destul de bine, parcurile sunt deja puse la punct, câteva. Putem să mergem cu bicicleta și la serviciu și pentru recreere. Încet, încet se schimbă. Vom încerca și noi să facem presiuni asupra autorităților pentru a dezvolta rețeaua de biciclete pentru că, din experiența europeană, acolo unde autoritățile fac piste, apar și bicicliștii. Bicicliștii există, dar nu au curajul să iasă în trafic – ei sunt mult mai mulți decât se pare. Noi estimăm undeva la 80.000 de bicicliști în București care ar folosi regulat infrastructura pentru biciclete. Mai sunt probleme cu parcările de biciclete, majoritatea centrelor comerciale și instituțiile nu au sau, dacă le au, nu asigură niciun fel de securitate asupra bicicletelor, și atunci trebuie să te cari cu bicicleta până în birou unde ai nevoie.
S-a întâmplat vreodată să îi fie furată bicicleta cuiva din grup?
S-au furat mai multe biciclete. Din păcate spiritul civic nu este foarte dezvoltat la noi - cineva a văzut că se taie un lanț de bicicletă, dar nu a reacționat. Ar fi trebuit să cheme poliția, chiar dacă el nu a avut curajul să reacționeze să oprească hoțul.
Ți s-a întâmplat vreodată să asiști personal la un eveniment de genul acesta?
Nu. Am avut nefericirea să îmi fie furată bicicleta, chiar de mai multe ori din scara blocului, dar asta se întâmpla acum câțiva ani buni.
Ai recuperat-o vreodată?
Am recuperat-o după vreo doi ani, nu aceeași bicicletă, ci alta, adusă de poliție în urma reclamațiilor. Au spus că au găsit niște biciclete și că una aș putea să o primesc eu.
„Toată lumea ar trebui să știe să meargă cu bicicleta”
Ai familie, copii?
Am familie, am o fetiță de șapte ani și un băiețel de 13 ani - amândoi biciclesc. Soția mea, la fel, biciclește.
Mergeți în ture împreună, în afara grupului AVP?
Da, mergem și noi în parc sau pe pistele marcate unde este mai în siguranță, pentru că, după cum bine știți, copiii până la 14 ani nu au voie pe partea carosabilă.
Care e parcul vostru preferat?
Parcul nostru preferat este IOR-ul, pentru că am locuit foarte mult timp acolo, dar toate parcurile oferă zone de plimbare cu bicicleta. Însă, din cauza aglomerației, preferăm marginile parcurilor sau pădurile din jurul Bucureștiului.
Tu cu ce te ocupi în afara asociației?
Repar calculatoare și procesez fotografii. Avem o firmă de profil. Este o afacere de familie pe care am încercat să o ținem sănătoasă. Eu cu soția suntem propriii noștri șefi.
Aveți timp să vă ocupați de toate?
Încercăm să ne împărțim să avem timp pentru toate activitățile. Este foarte greu, sunt foarte multe nopți nedormite, foarte multă oboseală, foarte mult stres, dar încercăm să facem față cu brio.
Observ că ideea de bicicletă e foarte bine împământenită în spiritul tău. Când ai învățat, de fapt, să te dai pe bicicletă? La ce vârstă?
Am învățat să merg pe la șapte ani. Fiind din Sinaia am mers numai pe trasee accidentate, în pantă, și am păstrat această pasiune alături de pasiunea pentru speologie. Vin din lumea speologiei care este una dură – acolo, ca să vezi frumosul subteran, trebuie să te lupți mult mai mult. Încerc să câștig și lupta pentru bicicletă prin același lucru – printr-o luptă intensă, prin perseverență. Toată lumea ar trebui să știe să meargă cu bicicleta și să descopere avantajele acestui sport. Este un sport lejer, nu necesită, în mod normal, foarte multe resurse – îți cumperi o bicicletă și ți-o întreții. Ca în orice domeniu, pentru cei care sunt pasionați de concursuri și de întreceri, există o gamă largă de alte asociații sau companii care organizează acest tip de evenimente. Noi îi susținem ca o echipă, încercăm să fim o echipă cât mai mare pentru a avea un impact cât mai mare și pentru putea a avea un cuvânt de spus în acest domeniu.
Deci colaborați și cu alte grupuri de bicicliști.
Da, colaborăm și cu alte grupuri, le respectăm și încercăm să le înțelegem deciziile, dar, mai ales, încercăm să avem o relație bună cu toată gama de grupuri și cu toată paleta de furnizori și distribuitori de biciclete. Nu încercăm să găsim ceva exclusiv în acest domeniu, încercăm să găsim exclusivități pentru partea de sponsori ai asociației, pentru că fidelitatea noastră este recompensată de generozitatea lor.
Ați găsit până acum grupuri de bicicliști care să împărtășească aceleași principii ca Adevărații Veloprieteni?
Da, majoritatea grupurilor merg pe aceeași idee, dar cum am spus mai devreme, era nevoie de un ONG ca să avem un cuvânt de spus. Lupta nu trebuie dusă între noi, bicicliștii, trebuie dusă cu autoritățile și, de fapt, nu e o luptă, ci este efortul nostru de a-i face pe ei să înțeleagă că este nevoie de o infrastructură generală în toată țara, o infrastructură specială pentru biciclete.
Ce recomandare ai face bicicliștilor bucureșteni pentru vara asta?
Noi încurajăm pe oricine să iasă în stradă cu bicicleta, să se obișnuiască cu traficul și să biciclească cât mai mult. Le recomand să vină și în turele noastre, să meargă și în turele celorlalte grupuri – ca o paranteză, sunt 28 de grupuri măricele de bicicliști în București. Încurajăm mersul cu bicicleta și, în general, varianta alternativă de transport. Este mult mai sănătos, mult mai ieftin, mult mai ecologic – prin asta încercăm să salvăm natura și planeta.
Dacă ar fi să descrii Bucureștiul pentru bicicliști în trei cuvinte, care ar fi acelea?
Frumos, urât și în schimbare.
