Mangea Punar
În secolul XVIII, pe vremea când hanatul şi-a încetat existența, tătarii se adăposteau din calea războaielor ruso-turce din Dobrogea. Potrivit unei legende, într-o noapte, un trib de tătari epuizați, însetați și înfometați, au descoperit în drumul lor spre Enisala, un loc, locul ideal pentru a înnopta, pentru a-şi reîmprospăta forțele. A doua zi, au denumit lacul care i-a salvat „Mangea Punar" - Ospățul Puțului. Această denumire a fost preluată și de satul în care se afla lacul, astfel, Costineşti a căpătat numele de „Mangea Punar”. Comuna era împărțită, ca și în zilele noastre, în doua zone: Mangea Punar mare- Costineşti, și Mangea Punar mic- Schitu.
În secolul XVIII, pe vremea când hanatul şi-a încetat existența, tătarii se adăposteau din calea războaielor ruso-turce din Dobrogea. Potrivit unei legende, într-o noapte, un trib de tătari epuizați, însetați și înfometați, au descoperit în drumul lor spre Enisala, un loc, locul ideal pentru a înnopta, pentru a-şi reîmprospăta forțele. A doua zi, au denumit lacul care i-a salvat „Mangea Punar" - Ospățul Puțului. Această denumire a fost preluată și de satul în care se afla lacul, astfel, Costineşti a căpătat numele de „Mangea Punar”. Comuna era împărțită, ca și în zilele noastre, în doua zone: Mangea Punar mare- Costineşti, și Mangea Punar mic- Schitu.
Fântâna Bivolilor (Büffelbrunnen)
Germanii s-au așezat în secolul XIX în Dobrogea, datorită faptului că aici exista toleranță religioasă. Generalul Emil Costinescu a cumpărat de la fiul lui Mihail Kogălniceanu o suprafață de teren pe care a colonizat-o cu germani (germanii plăteau arendă pentru a primi pământ). Încă de pe vremea coloniștilor germani, Costineşti era o destinație de vacanță. Aici își petreceau saşii transilvăneni vacanțele. Multe dintre obiceiurile germanice ale coloniștilor, dispărute în Germania, erau prezente la Büffelbrunnen. De Crăciun, una dintre tradiții presupunea ca o fetiță să aducă o păpușă (pruncul Iisus), în biserică, urmată de alte fetițe care purtau în mână un cap de bou, o coroană și o sabie. Un alt obicei este legat de ritualul nupțial, în urma căruia se descărcau puștile spre cer, pentru a alunga necazurile din viețile tinerilor căsătoriți. După repatrierea germanilor, în comunitate au rămas doar trei germani, cei repatriați reîntorcandu-se periodic în locul unde au copilărit. În amintirea germanilor care au locuit și au contribuit la dezvoltarea comunității din Costineşti, s-a ridicat o piatră comemorativă. Piatra comemorativă trebuie să amintească „de locuitorii care în 1897, au întemeiat această localitate și și-au găsit odihna veșnică în acest loc".
Germanii s-au așezat în secolul XIX în Dobrogea, datorită faptului că aici exista toleranță religioasă. Generalul Emil Costinescu a cumpărat de la fiul lui Mihail Kogălniceanu o suprafață de teren pe care a colonizat-o cu germani (germanii plăteau arendă pentru a primi pământ). Încă de pe vremea coloniștilor germani, Costineşti era o destinație de vacanță. Aici își petreceau saşii transilvăneni vacanțele. Multe dintre obiceiurile germanice ale coloniștilor, dispărute în Germania, erau prezente la Büffelbrunnen. De Crăciun, una dintre tradiții presupunea ca o fetiță să aducă o păpușă (pruncul Iisus), în biserică, urmată de alte fetițe care purtau în mână un cap de bou, o coroană și o sabie. Un alt obicei este legat de ritualul nupțial, în urma căruia se descărcau puștile spre cer, pentru a alunga necazurile din viețile tinerilor căsătoriți. După repatrierea germanilor, în comunitate au rămas doar trei germani, cei repatriați reîntorcandu-se periodic în locul unde au copilărit. În amintirea germanilor care au locuit și au contribuit la dezvoltarea comunității din Costineşti, s-a ridicat o piatră comemorativă. Piatra comemorativă trebuie să amintească „de locuitorii care în 1897, au întemeiat această localitate și și-au găsit odihna veșnică în acest loc".
Dacă privim dincolo de agitația continuă a stațiunii, putem pătrunde în sacralitatea istorică a acesteia, observând căsuțele vechi ale germanilor, presărate printre vilele colorate.
