Ștefan Huluba, actor: „Mă plimb mult cu bicicleta, îmi place să intru dintr-o zonă în alta, mai ales că în sectorul nostru sunt zone destul de diferite”

De trei ani, Huluba (băcăuan la bază) locuiește în sectorul 5 din capitală, mai exact pe strada Mihail Sebastian. A ajuns aici fiindcă era în căutarea unei zone mai puțin costisitoare pecuniar. I-a plăcut și n-a mai plecat și nici nu mai vrea să plece.

Scumpe domnule Ștefan Huluba, astăzi vom vorbi despre situația dumneavoastră rezidențială. Înțeleg că rezidați în sectorul 5 – ce ne puteți spune despre acest fapt? De când, cum și de ce?

Dragă domnule Crăciun, da, locuiesc în sectorul 5 și mă simt foarte bine aici. Concret, în „cartierul” Sebastian sau 13 Septembrie sau generic Rahova; încă nu am reușit să deslușesc „organizarea administrativ teritorială” a zonei. Poate cineva bine documentat „geo-politic” mă poate lămuri. Am ajuns aici cumva întâmplător, acum vreo 3 ani. Căutam un apartament și tot nu-l găseam, până când tata l-a gasit, tocmai de la Bacău. Aici. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut să caut în această zonă. Până atunci locuisem în cu totul alte părți ale capitalei. Însă ceva mi-a plăcut aici. Nu știu exact ce; poate numele străzii (Mihail Sebastian), poate apropierea de Casa Poporului și de Catedrala Mântuirii Neamului, poate atmosfera cartierului, cu oameni simpli, care de fiecare dată mă coboară cu picioarele pe pământ sau poate, pur și simplu, mă săturasem să mai caut... Nu știu. Cert este că aici am rămas și toate prejudecățile despre această zonă mi-au fost demontate.

Cum e viața dumneavoastră aici, acasă? De ce nu ați migrat către alte zone (atât din țara noastră, cât și din străinătate)?

Mie imi place foarte mult orașul nostru, aici am prietenii la care țin foarte mult și aici am ce face. Sunt de părere că trebuie să mergi acolo unde simți că e nevoie de tine sau unde te poți împlini. Atât timp cât trebuie. Din acest motiv nu am considerat că în alte zone, din străinătate mai ales, nu pot trăi mai mult decât în vacanță. În schimb, profesia m-a făcut ca de ceva vreme să mă întorc și în locurile natale, unde există un frumos teatru, pus pe treabă.

Ce activități recreative desfășurați pe aria sectorului? Vă sunt îndeplinite așteptările cu privire la astfel de activități?

Eu recunosc că mă plimb mult cu bicicleta; îmi place să intru dintr-o zonă în alta, mai ales că în sectorul nostru sunt zone destul de diferite. În parc? Pot fi zărit adesea în Cișmigiu sau, ca să fie din 5, în Parcul Izvor. Altfel, aștept cu mare interes „Centura Verde” a Bucuresțiului, cea care ar uni parcurile Cișmigiu - Izvor - Casa Poporului - maidanul din fața Academiei Române - Parcul Carol - Tineretului. Din punct de vedere cultural, strict în sector, nu știu ce să zic, ascult de la balcon concertele din Piața Constituției. E drept că nici nu îmi sunt clare granițele sectorului...

Întrucât toată lumea se plânge, vă propun să ne concentrăm pe aspectele luminoase ale vieții în cartier – în ce direcții se merge spre bine? Cum s-ar putea, ca să spunem așa, îmbunătăți, îndeosebi în chestiunea vieții culturale?

Orașul nostru a fost comparat de mulți cu Berlinul. Un lucru foarte tare și interesant pe care l-am observat în Berlin, cu precădere în zona de est, a fost că după căderea Zidului, cartierele și-au păstrat atmosfera specifică și în dezvoltarea lor au mizat pe lucrurile și locurile concrete care le defineau. Acest lucru a atras destul de mulți artiști și ulterior asta a presupus si dezvoltarea economică a zonei. Astfel că in București eu aș da o mare atenție, de exemplu, fostelor cinematografe de cartier, care ar putea deveni centre culturale (teatre,cinema, cafenea etc.) și educaționale. Un exemplu îl am foarte aproape și anume Cinema Lira... Aș încuraja astfel artiștii să mai „iasă” din zona zcentrală”, cum de altfel în alte sectoare a început să se întâmple. Și aș înmulți spațiile verzi! Lumea trebuie să aibă unde să iasă, să respire, să se miște. „Minte sănătoasă în corp sănătos!”

Unde vă putem vedea la teatru – în ce ne mai jucați în această toamnă?

Peste tot! În București sunt prezent în spectacolele și proiectele Companiei Jamais-Vu, coordonate de regizorul Matei Lucaci-Grunberg. Astfel te invit cu mare drag la Green Hours, unde tocmai ce am avut premiera în această vară cu „Libretto Solitudine” în regia lui Matei, pe texte colective. Tot la Green te invit cu și mai mare drag, mai ales că suntem și vom fi în plină campanie electorală, la „Cui i-e frică de Mitică sau Atenție se taie apa”, text de Sever Andrei, regia tot Matei, un spectacol foarte tare în care vei avea ocazia să-ti alegi președintele de bloc. Trebuie neapărat să nu ratezi nici „Procesul lui David M. Golan”, scris și regizat de același Matei Lucaci-Grunberg. Dacă vrei te invit cu mare placere la spectacolele de improvizație, gen care s-a dezvoltat foarte frumos și la noi în București. De 9 ani fac parte din trupa Backstage Boys și avem show-uri în mai multe locuri din oraș; iar în noiembrie ne putem întâlni chiar la Festivalul Național de Improvizație „!MPRO”, ce cred că va avea loc la Teatrul Național. Și pentru că am început răspunsul cu „peste tot”, chiar așa e! Tocmai am început cea de-a doua mea stagiune la Teatrul Municipal Bacovia din Bacău (ți-am spus că mă întorc și acasă), așa că hai și aici să vezi „Crocodil” (text: Elise Wilk, regie: Horia Suru), „Steaua fără nume” sau cea mai nouă premieră „Viața e în direct aici” în regia lui Sorin Militaru. Unele dintre aceste spectacole este foarte probabil să le poti vedea și în alte orașe, pentru că toamna aceasta aduce și deplasări prin țară (Botoșani, Galați, Sibiu, Adjud...).

Povestiți-ne, vă rog, cel mai frumos lucru care vi s-a întâmplat aici, în cartier. O situațiune comică, să ne mai destindem.

Cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat aici în cartier este că am reușit să cultiv planta/floarea pe care am primit-o la achiziționarea apartamentului. Dintr-o amărâtă de floare am acum, după 3 ani, vreo șapte și mai urmează trei.

Nu e destul de amuzant, din păcate. Mai încercați.

Altceva. La ultimele alegeri, când am votat pentru prima dată în calitate de „rezident” al sectorului 5, ca să fiu sigur că găsesc școala unde trebuia să mă prezint și că nu voi rata evenimentul, m-am prezentat primul din secția mea de votare. Evident că am stârnit emoție și admirație în rândul doamnelor (erau numai doamne) din secție. Nu glumesc.

Întrețineți vizite în cartier? Vă vizitați – cu cine? A dispărut acest frumos obicei? Mai sunt și artiști care locuiesc limitrof?

Din păcate nu prea întrețin vizite în cartier, prietenii stau mai în centru. Dar îmi place sa merg în vizite, nu a dispărut acest frumos obicei.

Regrete. Ce regrete aveți domnule actor cu privire la direcția în care merge teatrul nostru, românescul? Și ce așteptări?

Regret că poate timpul trece prea repede și de multe ori am senzația că-l pierd. Cred că pierdem enorm de mult timp când vrem să demonstrăm cu orice preț cât suntem de deștepți și astfel ne dorim să avem ultimul cuvânt; și cum nu suntem singurii... Unii sunt prea încrâncenați. Mă aștept și îmi doresc să ne vedem fiecare de treburile noastre. Și să ne vedem de ele bine. Și sinceri.

Din păcate nu prea întrețin vizite în cartier, prietenii stau mai în centru. Dar îmi place sa merg în vizite, nu a dispărut acest frumos obicei.
Ștefan Huluba, actor rezident în sectorul 5

Acest articol este publicat în cadrul proiectului „Valorile culturale din Sectorul 5 – promovare, conștientizare, valorificare”, derulat de către Asociația Harmony, Filiala, cu sprijinul financiar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti prin Centrul Cultural şi de Tineret „Ştefan Iordache”, prin programul de finanţare nerambursabilă în anul 2019. Conţinutul acestui articol nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti.